ICCJ. Decizia nr. 3856/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3856/2008
Dosar nr. 8071/2/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii E.G.I., D.M.I., A.I.A., B.A., G.S., I.M.C., T.M., B.N., S.E.L., V.L. şi Ţ.F.O. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., Arhivele Naţionale, și M.E.F., obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând primă de concediu pentru perioadele indicate, aferente timpului lucrat, obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă în proiectul de buget, fondurile necesare plăţii primelor de concediu iar pârâtul M.E.F. să includă în buget, fondurile necesare plăţii primelor de concediu cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţiei, de la data naşterii dreptului, până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici şi că potrivit Legii nr. 188/1999 au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, aplicarea acestei prevederi fiind suspendată succesiv, prin legi anuale ale bugetului de stat. Reclamanţii au mai arătat că, suspendarea acordării drepturilor privind prima de concediu este nelegală, că nu este vorba de prescripţia acordării dreptului, termenul de prescripţie, fiind de asemenea suspendat.
Pârâtul M.E.F. prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. nr. 365 din 6 februarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanţii E.G.I., D.M.I., A.I.A., B.A., G.S., I.M.C., T.M., B.N., S.E.L., V.L. şi Ţ.F.O. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., Arhivele Naţionale, şi M.E.F.
A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor, drepturile băneşti reprezentând primă de concediu pentru perioadele indicate, conform timpului efectiv lucrat, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, acţiunea este întemeiată, întrucât reclamanţii în calitate de funcţionari publici ai pârâtei - instituţii publice, în perioadele arătate aveau potrivit Legii nr. 188/1999, dreptul la acordarea primei de concediu, iar suspendarea acordării acestui drept nu a echivalat cu pierderea dreptului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.E.F. a fost respinsă, reţinându-se că, potrivit HG nr. 208/2005,acest pârât gestionează bugetul de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul M.E.F., invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, întrucât nu există identitate între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât primele de concediu derivă dintr-un raport de serviciu al cărui subiect este M.E.F., fiind lipsit de relevanţă faptul că, M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat. A mai susţinut recurentul că în cauză sunt drepturi salariale de personal care nu pot fi plătite decât de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator principal de credite pentru aceste drepturi.
În subsidiar, pe fondul cauzei, recurentul a invocat dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 146/2007, potrivit cărora, personal din sectorul bugetar, căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi eşalonat în anul 2008.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerentele:
Curtea reţine că, situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamanţii având calitatea de funcţionar public în cadrul M.I.R.A., Arhivele Naţionale, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 33 (2) devenit art. 34 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora aceştia au dreptul la plecarea în concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.
Or recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister - ordonator principal de credite şi nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu, cuvenite reclamanţilor - angajaţi în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi.
Curtea nu se va mai referi şi la motivul de recurs subsidiar a cărui analiză a devenit inutilă, în raport cu admiterea primei critici.
În consecinţă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea faţă de pârâtul M.E.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 365 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâtul M.E.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3855/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3859/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
