ICCJ. Decizia nr. 3859/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3859/2008
Dosar nr. 3148/30/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 30 din 12 februarie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A.C. împotriva pârâţilor A.N.P.H., C.S.E.P.H.A. Bucureşti şi C.E.M.P.H. Timiş, ca fiind nefondată, iar faţă de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta, pensionară pentru limita de vârstă, a beneficiat de protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilităţi, prin C.H. nr. 1776 din 30 martie 2005 şi 849 din 13 februarie 2006 fiind încadrată în grad accentuat de handicap, motivat de faptul că în anul 2004 a fost depistată cu un cancer ductal-infiltrativ la sânul drept stadiul IIA, operat, mastectomie totală dr. iradiat, chimio-hormono tratat.
La revizuirea din 5 februarie 2007, aceasta nu a mai fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap, motivat de faptul că boala de care suferă nu a fost avansată şi la mai mult de doi ani de la depistare nu prezintă semne de recidivă locală, determinări la distanţă, afectarea stării de nutriţie, afecţiunea neoplazică fiind prin definiţie „boală, nu handicap". Au fost avute în vedere criteriile de la capitolul II, pct. 2 din Ordinul nr. 729/10/2002 potrivit cărora au acces la această formă de protecţie numai persoanele cu sechele eminamente handicapante după neoplazii operate, însoţite de tulburări funcţionale de intensitate accentuată sau gravă, concluziile materializate în certificatul din 5 februarie 2007 fiind confirmate prin Decizia din 12 aprilie 2007, emisă în procedura soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă.
Pentru a se verifica legalitatea actelor emise de pârâte privind refuzul de a se mai aproba încadrarea reclamantei într-un grad de handicap, contestate de aceasta, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.
Având în vedere concluziile acestei probe de specialitate, dispoziţiile Legii nr. 519/2002 şi criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/10/2002, s-a constatat că reclamanta nu se încadrează într-un grad de handicap şi acţiunea acesteia este nefondată, întrucât nu este întrunită cerinţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind dovada dreptului vătămat prin actele contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.A.C., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora s-a susţinut, în esenţă, că refuzul de a se recunoaşte statutul de persoană cu handicap printr-un certificat este nelegal, iar hotărârea atacată nu este motivată, instanţa neexplicând motivul pentru care a apreciat că reclamanta se află în prezenţa unei boli şi nu a unui handicap.
În opinia recurentei, textul de lege avut în vedere stipulează că boala canceroasă, în cazul persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, are un astfel de caracter, aşa cum s-a apreciat, de altfel, la eliberarea certificatelor anterioare.
A mai susţinut recurenta că aşa zisa expertiză medicală nu contestă existenţa sechelelor handicapante reprezentate de împrejurarea că i s-a făcut operaţia de mastectomie totală, precizând totodată că este nevoită să poarte proteza mamară şi suferă de nenumărate efecte secundare ale tratamentului cu chimioterapie.
Recurentul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Pentru emiterea actelor contestate autorităţile pârâte au avut în vedere criteriile medicale stabilite prin Ordinul nr. 726/2002, în vigoare la data revizuirii stabilită prin certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat ulterior evaluării stării de sănătate a recurentei.
Potrivit acestor criterii, capitolul II pct. 2, în cazul bolii canceroase, dreptul la încadrarea în grad de handicap pentru a beneficia de măsurile de protecţie specială este prevăzut numai în favoarea persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, însoţite de tulburări funcţionale de intensitate accentuată sau gravă ca de exemplu: cancer de colon cu anus iliac, sigma anus, anus contra lateralis; cancer de vezică urinară sau alte cancere cu implantare de ureter; cancer laringian cu laringectomie totală - purtător canulă gastrotomă pentru alimentaţie; tulburări neurologice ale unor neoplazii.
Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Timişoara au fost confirmate concluziile autorităţilor pârâte care au evaluat starea de sănătate a reclamantei în sensul că, în raport cu afecţiunile pe care le prezintă, aceasta nu poate fi încadrată în grad de handicap.
Raportat la prevederile legale incidente în materie şi pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a concluzionat în mod corect că nu este îndeplinită cerinţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind dovada dreptului vătămat prin actele contestate, acţiunea reclamantei fiind neîntemeiată.
Prin urmare, constatându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinută.
Codul de procedură civilă a consacrat într-adevăr, prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător şi pertinent, ca o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se asigură exercitarea în mod real a controlului judiciar.
Instanţa nu este obligată însă să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în modalitatea solicitată anumite texte de lege, prevederile art. 304 pct. 7 invocat de recurentă, coroborate cu cele ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., impunând doar cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor, nu orice susţinere a acestora.
În speţă, motivarea hotărârii atacate îndeplineşte toate aceste cerinţe, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar, astfel încât nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pe de altă parte, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai atunci când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii şi nu probele administrate, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Or, în speţă, raportat la obiectul acţiunii reclamantei, nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau conţinutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanţa examinând, în limitele investirii, îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ şi legalitatea actelor administrative unilaterale contestate.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A.C. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3860/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
