ICCJ. Decizia nr. 3886/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3886
Dosar nr. 3781/2/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea Ordinului nr. 2841/C din 29 decembrie 2006 emis de Ministerul Justiţiei prin care a fost trecut în rezervă şi reîncadrarea ca funcţionar public cu statut special, pe o funcţie corespunzătoare, la Penitenciarul Focşani, echivalentă celei avute anterior desfiinţării D.G.P.A. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor la plata drepturilor salariale restante şi alte drepturi băneşti de care a fost lipsit începând cu momentul punerii la dispoziţie, conform Legii nr. 138/1999, art. 55 pct. 1-4, acordarea sporurilor aferente desfăşurării activităţii în condiţii speciale şi obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împotriva ordinului atacat a formulat plângere prealabilă şi i s-a răspuns că „urmare a evaluării efectuate la sfârşitul perioadei de punere la dispoziţie a fost trecu în rezervă în conformitate cu dispoziţiile art. 4 lit. a), art. 43, art. 82 lit. a), art. 85 alin. (1) lit. e) şi art. 109 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu modificările şi completările ulterioare".
În continuare a arătat că prin HG nr. 127/2006, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei (din care făcea parte) a fost desfiinţată, reclamantul fiind pus la dispoziţia Ministerului Justiţiei prin Ordinul nr. 1597/C din 29 iunie 2006. În aceste condiţii a formulat cerere de transfer la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care i-a fost respinsă.
A mai susţinut reclamantul că, la data de 30 iunie 2006 Ministerul Justiţiei a anunţat că s-a încheiat procedura de desfiinţare şi că au fost transferate la Administraţia Naţională a Penitenciarelor 30 de persoane, tară ca acestea să susţină vreun examen de ocupare a respectivului post, fiind alese preferenţial.
Reclamantul a arătat că procedura de transfer şi încadrare efectuată de Ministerul Justiţiei a fost una discreţionară şi discriminatorie, dispunându-se trecerea sa în rezervă, contrar dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, deşi în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor existau posturi vacante corespunzătoare funcţiei sale.
În final s-a menţionat că printr-o adresă din luna mai 2006, reclamantul a fost anunţat că nu este posibilă repartizarea la A.N.P. fără concurs şi a fost invitat să precizez unde ar dori să-şi desfăşoare activitatea, reclamantul optând pentru unitatea penitenciară din Focşani, dar a fost repartizat la Penitenciarul Bacău, ulterior fiind chemat la sediul ANP în data de 15 decembrie 2006, unde a susţinut un interviu la care a obţinut 41,8 puncte din 65 posibile, punctaj corespunzător calificativului „bun".
Prin sentinţa civilă nr. 406 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului I.M., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul HG nr. 127/2006, invocată de reclamant în motivare după cum reiese din actele dosarului, în aplicarea acestor dispoziţii legale şi pentru reglementarea situaţiei celor care activau în cadrul D.G.P.A., Ministerul Justiţiei a emis mai multe ordine succesive după cum urmează:
-O.M.J. nr. 1597/C din 29 iunie 2006 prin care s-a dispus că începând cu data de 30 iunie 2006 ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie menţionaţi în tabelul anexat (fiind cuprins şi reclamantul - poz.15) se pun la dispoziţia Ministerului Justiţiei, pentru o perioadă de trei luni, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, drepturile salariale urmând a fi plătite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor;
- O.M.J. nr. 1627 din 30 iunie 2006 prin care s-a dispus că ofiţerii şi subofiţerii menţionaţi în tabelul anexă şi aflaţi la dispoziţia Ministerului Justiţiei, potrivit ordinului anterior, îşi desfăşoară activitatea la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, urmând să îndeplinească dispoziţiile directorului general al A.N.P. şi urmând a fi repartizaţi, prin Decizia directorului general la unităţile subordonate şi
- O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006 prin care s-a prelungit pentru o perioadă de 3 luni punerea la dispoziţia ministerului justiţiei, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă a ofiţerilor şi subofiţerilor din cadrul fostei D.G.P.A., cu desfăşurarea activităţii la Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Din economia dispoziţiilor legale ale HG nr. 127/2006, rezultă că prin acest act normativ s-a hotărât doar desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie şi preluarea bugetului acesteia şi numărului de posturi aprobate, de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, neputându-se interpreta extensiv, în lipsa unei dispoziţii exprese, că această preluare presupune transferul sau reîncadrarea automată a tuturor cadrelor militare care activau în cadrul instituţiei desfiinţate. In sprijinul acestei aprecieri vine chiar art. 4 din HG nr. 127/2006 care stabileşte că personalul militar şi salarizaţii civili care sunt disponibilizaţi ca urmare a desfiinţării D.G.P.A. vor beneficia de măsurile de protecţie socială stabilite de OG nr. 7/1998. această normă juridică exclude deci susţinerea recurentului- reclamant în sensul că ANP trebuia să preia tot personalul D.G.P.A.
Din conţinutul Ordinelor Ministerului Justiţiei, menţionate anterior, şi prin care s-a stabilit modalitatea concretă de punere în executare a dispoziţiilor HG nr. 127/2006 privind desfiinţarea D.G.P.A. rezultă, fără putinţă de tăgadă, că prin aceste acte s-au prevăzut măsuri provizorii şi tranzitorii referitoare la situaţia subofiţerilor şi ofiţerilor care activaseră în cadrul D.G.P.A., urmând ca finalizarea procedurii de desfiinţare şi preluare să aibă loc până la data de 31 decembrie 2006, fie prin încadrarea în structurile A.N.P. fie prin trecerea în rezervă a celor vizaţi prin ordinele amintite. Prin urmare, punerea la dispoziţia Ministerului Justiţiei şi desfăşurarea activităţii pe o perioadă de 6 luni, în cadrul A.N.P. nu presupune automat dreptul de a fi reîncadrat definitiv în această instituţie.
Pe de altă parte, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, Agenţia Naţională a Penitenciarelor este o structură distinctă în subordinea Ministerului Justiţiei, având structură funcţională juridică diferită de fosta D.G.A.P. în sensul că, personalul din sistemul administraţiei naţionale a penitenciarelor este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi personal civil încadrat prin contract individual de muncă, şi nu din cadre militare. In acest context, este evident, că nu toate funcţiile şi gradele militare au echivalent cu un grad profesional din structura organizatorică a unei instituţii civile.
Faţă de acest aspect, Înalta Curte, constată că în urma desfiinţării D.G.A.P. ca structură militarizată, nu se putea efectua o reîncadrare imediată şi totală a ofiţerilor şi subofiţerilor din cadrul D.G.A.P., având în vedere specificul structurii şi activităţii desfăşurate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, astfel încât, în mod legal s-a procedat la o selecţie, prin evaluare, a cadrelor militare care aveau vocaţie la încadrarea în această instituţie, potrivit dispoziţiilor Legii 293/2004.
În acest context, Curtea retine că susţinerile recurentului-reclamant în sensul că la data de 30 iunie 2006 au fost transferate prin ordin al ministrului 30 de persoane din cadrul D.G.A.P. nu poate fi luată în considerare în soluţionarea recursului, în lipsa oricăror dovezi scriptice care să ateste această situaţie.
Potrivit înscrisurilor oficiale depuse la dosarul cauzei, reiese că în ultima lună a perioadei tranzitorii, în care reclamantul încă se acţiunii, nu se prevede posibilitatea ca personalul fostei D.G.P.A. să fie încadrat la A.N.P., iar criteriile privind încadrarea în structurile acestei instituţii au fost stabilite de A.N.P. şi prezentate în adresa 25184/17 decembrie 2006, nici unul dintre criterii nefacând referire la vârstă sau alte aspecte cu caracter discriminator.
A mai reţinut instanţa de fond că în urma desfiinţării D.G.P.A. Ministerul Justiţiei nu are în componenţă alte unităţi în care să funcţioneze militari, deoarece potrivit Legii nr. 293/2004 A.N.P. are în subordine funcţionari publici civili cu statut special şi personal contractual, motiv pentru care şi cei care au fost numiţi în cadrul A.N.P. au fost trecuţi în rezervă conform Ordinului nr. 2840/C/2006 al M.J.
Prima instanţă a mai constatat că în luna februarie 2006 reclamantul a formulat o cerere de transfer, care nu a fost avizată favorabil, acesta necontestând acest refuz, iar prin ordinul nr. 1627/C din 30 iunie 2006 reclamantul şi alte persoane aflate în aceeaşi situaţie au fost puşi la dispoziţia Ministerului Justiţiei, pentru o perioadă de 3 luni, urmând să-şi desfăşoare activitatea în cadrul A.N.P., urmând să fie încadraţi sau trecuţi în rezervă în funcţie de rezultatul evaluării făcute de A.N.P.
A concluzionat instanţa de fond că faţă de dispoziţiile art. 109 şi art. 110 din Legea nr. 80/1995 transferul se poate efectua numai cu acordul sau la cererea instituţiei publice la care se transferă persoana, ori, în cauză nu s-a făcut dovada unui acord al A.N.P. pentru transferul reclamantului, iar Ministerul Justiţiei nu mai are o direcţie proprie în care să fie încadraţi ofiţeri, astfel încât, Ministerul Justiţiei a procedat, în mod legal, la trecerea în rezervă al reclamantului, în momentul expirării celor 6 luni în care reclamantul a fost pus la dispoziţia ministerului, reîncadrarea acestuia nefiind acceptată de A.N.P.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant I.M. susţine în esenţă următoarele:
- instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, îmbrăţişând punctul de vedere al pârâtelor, fără a proceda la o analiză atentă a situaţiei de fapt. Astfel, se arată că dispoziţiile HG nr. 127/2006 s-au aplicat abuziv şi preferenţial, având în vedere că în luna iunie 2006, după ce s-a desfiinţat D.G.P.A., au fost transferat la A.N.P. un număr de 30 de persoane fără a susţine vreun concurs sau examen, în aceeaşi lună operând şi alte transferuri, deşi art. 3 din HG nr. 127/2006 a dispus sistarea oricăror modificări a raporturilor de muncă al personalului angajat în cadrul D.G.P.A.
- instanţa de fond a nu a analizat aspectele învederate de reclamant referitoare la repartizarea sa abuzivă la PRMS Bacău, deşi acesta optase pentru Penitenciarul Focşani, în raza căruia domicilia şi nici pe cele privind procedura de evaluare a activităţii prestate, care s-a constituit într-un veritabil examen şi nu într-un „interviu" cum 1-a numit A.N.P. şi în urma căruia a obţinut calificativul „bun" care îi asigura ocuparea unui post echivalent celui avut în cadrul D.G.P.A.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 127/2006 publicată în M.Of., Partea I, nr. 125 din 9 februarie 2006 „ în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie, care funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei (...) se desfiinţează", iar prin HG nr. 586/2006, termenul de 90 de zile prevăzut de Hotărârea de Guvern anterioară, s-a prorogat până la de 30 iunie 2006.
Totodată, prin art. 2 din HG nr. 127/2006 s-a stabilit că bugetul şi numărul de posturi aprobate pentru D.G.P.A. se preiau, de la data desfiinţării acesteia, de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 3 de la data intrării în vigoare a hotărârii se sistează încadrarea posturilor vacante din statul de funcţii, precum şi orice modificare a raporturilor de muncă ale personalului angajat în cadrul D.G.P.A. afla la dispoziţia Ministerului Justiţiei, potrivit O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, Directorul A.N.P., prin Decizia nr. 695 din 14 decembrie 2006 a procedat la numirea Comisiei de evaluare din cadrul instituţiei, în scopul evaluării celor 39 de ofiţeri şi subofiţeri puşi la dispoziţia Ministerului Justiţiei, conform O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, printre care şi reclamantul. Conform deciziei Directorului A.N.P. evaluarea era necesară pentru repartizarea, prin numire în sistemul administraţiei naţionale a penitenciarelor a ofiţerilor şi subofiţerilor a căror grade şi pregătire aveau corespondent în statul de funcţii civile ale A.N.P.
În baza procesului-verbal din 16 decembrie 2006 întocmit de Comisia de evaluare, Directorul A.N.P. a făcut propunerea de numire în sistemul administraţiei penitenciare a unor ofiţeri şi subofiţeri din cei 39 evaluaţi, Ministerul Justiţiei agreând varianta a II-a propusă, în sensul încadrării primilor 19 dintre cei evaluaţi, în ordinea punctajului obţinut. În mod corect s-a reţinut că reclamantul nu a avut un punctaj superior celor selectaţi în vederea numirii şi nici nu a contestat rezultatul evaluării.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, aplicând dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, coroborate cu cele ale Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, precum şi cu respectarea Ordinelor Ministerului Justiţiei emise anterior (O.M.J. nr. 1597/C din 29 iunie 2006, O.M.J. nr. 1627 din 30 iunie 2006 şi O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006 ) a procedat la numirea ca funcţionari publici civili cu statut special în cadrul A.N.P. a celor 19 foşti subofiţeri şi ofiţeri, care au obţinut punctaj mare la evaluare, prin Ordinul nr. 1840/C din 29 decembrie 2006, echivalându-le gradele militare cu cele civile.
Totodată, prin Ordinul nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995, Ministerul Justiţiei a dispus trecerea în rezervă a ofiţerilor şi subofiţerilor care nu au fost propuşi la încadrare, în urma evaluării, printre care şi reclamantul I.M.
Înalta Curte apreciază că această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la reorganizarea unităţii, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit prin nici o probă susţinerea că exista posibilitatea încadrării sale în altă funcţie sau unitate, cu respectarea cadrului legal, reţinând şi aspectul că în subordinea Ministerului Justiţiei nu mai există instituţii a căror activitate să necesite încadrarea de personal militar.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanţa de fond, analizând susţinerile reclamantului referitoare la posibilitatea transferului, a apreciat că acesta nu putea opera legal, în lipsa acordului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care nu l-a propus pe reclamant pentru numirea prin transfer, în cadrul instituţiei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este legală şi temeinică şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M., împotriva sentinţei civile nr. 406 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3892/2008. Contencios → |
|---|
