ICCJ. Decizia nr. 3971/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3971
Dosar nr. 6378/2/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2862 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul Z.D. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, Comisia pentru Soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994, instanţa dispunând anularea Deciziei nr. 63 din 16 august 2007 emisă de pârâtă şi reluarea procedurii în faţa Comisiei, conform Legii nr. 33/1994.
Totodată, instanţa a respins cererea privind anularea deciziei de expropriere, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 63 din 16 august 2007, Comisia de Soluţionare a întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 a respins întâmpinarea depusă de reclamant împotriva sumei propusă ca despăgubire pentru imobilul proprietatea sa, în privinţa căruia i s-a comunicat intenţia de expropriere a autorităţilor locale.
A constatat prima instanţă că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei; rezultă că procedura de citare a reclamantului a fost viciată la termenul din 15 iunie 2007, când pârâta a soluţionat întâmpinarea formulată, motivul de nelegalitate cu privire la acest aspect fiind de altfel recunoscut de către pârâtă, care a solicitat anularea actului contestat şi reluarea procedurii.
Prima instanţă, în raport cu rezolvarea dată primului capăt de cerere, a apreciat neîntemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei de expropriere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Z.D., criticând soluţia pronunţată prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că ulterior restituirii imobilului, în stare totală de degradare, a obţinut aprobarea pentru refacerea acoperişului, introducerea gazelor, a instalaţiilor de calorifer, de apă şi electrice, din actele primăriei rezultând că, în acelaşi timp, organele în speţă pregăteau exproprierea imobilului sub pretextul că strada nu este suficient de largă, situaţie, în opinia recurentului, nereală.
Or, apreciază recurentul, prima instanţă nu a ţinut cont de aceste împrejurări şi nu a dispus cercetarea la faţa locului.
În atare condiţii, opinează recurentul, aprecierea primei instanţe în sensul că cel de-al doilea capăt de cerere este neîntemeiat, contravine prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată, fată de motivele de recurs formulate, de probele administrate şi prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor Legii nr. 33/2004, după declararea utilităţii publice şi executării planurilor cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere, propunerea de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal conţinând rezultatul cercetării prealabile se notifică persoanelor fizice şi juridice titulare de drepturi reale, cu respectarea termenului prevăzut de art. 13 din acelaşi act normativ.
Cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauza pot face întâmpinare ce se soluţionează de o comisie constituita prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes naţional, prin Decizia delegaţiei permanente a consiliului judeţean sau prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 33/2004, comisia analizează documentele prezentate, ascultând pe cei interesaţi, putând cere informaţii si date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta expropriatorului, pretenţiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum, si susţinerile acestora se formulează şi se depun în scris, consemnându-se într-un proces-verbal.
Constatând că la termenul de soluţionare a întâmpinării formulate, petentul Z.D. nu a fost convocat în mod legal, prima instanţă a procedat, în mod corect, la anularea Deciziei nr. 63 din 16 august 2007, dispunând totodată reluarea procedurii în faţa Comisiei constituite conform Legii nr. 33/1994.
Se constată că potrivit art. 18 din Legea nr. 33/2004, în urma deliberării, comisia poate sa accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge, iar că sesizarea instanţei competente cu cererea de expropriere se poate realiza numai în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau daca aceasta cale de atac a fost respinsa în condiţiile art. 18-20.
Aşadar, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, faţă de soluţia privind reluarea procedurii şi în raport cu dispoziţiile susmenţionate, comisia va proceda la analizarea tuturor pretenţiilor şi susţinerilor petentului urmând ca, potrivit prevederilor legale, să soluţioneze întâmpinarea formulată şi să decide asupra punctului de vedere al expropriatorului, fiind, în această etapă, organul abilitat în acest sens.
În atare condiţii, soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, hotărârea pronunţată cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.D. împotriva sentinţei civile nr. 2862 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3961/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3975/2008. Contencios → |
|---|
