ICCJ. Decizia nr. 3974/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3974/2008
Dosar nr.1476/33/2007
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 august 2007 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul D.l. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21791 din 9 iulie 2007 şi obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune în anularea acesteia întrucât ignora calitatea sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin actele depuse la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 681/2007 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Clu, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada august 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că probatoriul administrat în cauză atestă cu caracter unitar faptul că familia reclamantului s-a refugiat, urmare a persecuţiilor etnice, din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, astfel încât ipoteza normei legale instituită prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 este incidenţă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în concordanţă cu prevederile legale, ar fi fost necesare două surse de informaţie care să indice aceleaşi date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Or, susţine recurenta, în cazul de faţă cerinţa legii nu este îndeplinită întrucât datele declarate de cei doi martori sunt diferite.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din Ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond şi declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de instanţă, rezultă că intimatul-reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Totodată, Înalta Curte apreciază că susţinerea recurentei în ce priveşte existenţa unor date diferite nu poate fi reţinută, întrucât din probatoriul administrat rezultă neechivoc refugiul reclamantului din localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice suferite.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 681/2007 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3972/2008. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 3987/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
