ICCJ. Decizia nr. 3987/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3987/2008
Dosar nr.373/59/2008
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta SC R.T. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu G.F.C. şi A.N.A.F., direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 42 încheiat la data de 25 aprilie2001 de G.F.C., prin care a fost obligată la plata sumei de 893.242.426 lei vechi, respectiv 89.342, 44 ron, reprezentând impozit pe profit recalculat şi suma de 202.803.620 lei vechi, respectiv 20.280,36 ron, reprezentând TVA recalculat, precum şi a Deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea de faţă vizează o impunere sub limita valorică de 500.000 lei, astfel încât, în raport cu prevederea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G.F., comisariatul general, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că soluţia de declinare a cauzei către Tribunalul Arad este dată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A susţinut recurenta că în cazul actelor administrative încheiate de autorităţile publice centrale, soluţionarea în primă instanţă revine curţilor de apel, indiferent de valoarea sumelor stabilite prin actele administrative atacate.
Astfel, în condiţiile în care G.F., comisariatul general, este, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din HG nr. 533/2007, o autoritate publică centrală, acţiunea introductivă ce are ca obiect anularea actelor administrative emise de către instituţie este, în primă instanţă, de competenţa curţilor de apel.
Astfel, apreciază recurenta, în consideraţia calităţii de autoritate centrală a G.F.C., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. s-a declarat competentă să soluţioneze contestaţia formulată de societate, chiar dacă sumele stabilite prin actul contestat nu depăşeau valoarea de 500.000 lei.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Aşadar, competenţa materială de fond este reglementată de lege în funcţie de două criterii şi anume: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice, respectiv valoarea taxei, impozitului, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, suma de diferenţiere fiind 500.000 lei.
În consecinţă există două tipuri de competenţă, în funcţie de obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, dacă obiectul actului administrativ nu este un impozit, o taxă, contribuţie sau datorie vamală, competenţa se stabileşte după poziţia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acţiune.
În schimb, dacă obiectul actului administrativ este un impozit, o taxă, contribuţiei sau datoriei vamale competenţa se stabileşte după valoare, nu după poziţionarea organului emitent.
Cum în prezentul litigiu obiectul actului administrativ atacat îl constituie o impunere reprezentând impozit pe profit recalculat şi TVA recalculat, competenţa se stabileşte în funcţie de criteriul valoric, astfel încât în mod corect prima instanţă a constatat că, în fond, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Arad.
În concluzie, pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.F., comisariatul general, împotriva sentinţei civile nr. 132 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3974/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3988/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
