ICCJ. Decizia nr. 405/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 405/2008
Dosar nr. 5552/1/2007
Şedinţa publică de la 4 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de SC F. Caraş-Severin, aşa cum aceasta a fost precizată, instanţa dispunând anularea în parte a H.G. nr. 532 din 24 iulie 2002, cu privire la Anexa nr. 75, poziţiile 9 şi 10, Anexa nr. 21, poziţiile 9, 10, 11, Anexa nr. 10, poziţiile 12-19, Anexa nr. 56, poziţiile 35, 38, 44 şi 45, Anexa nr. 43, poziţia nr. 9, Anexa nr. 72, poziţia nr. 2, Anexa nr. 13, poziţia nr. 12, Anexa nr. 77, poziţiile 47, 48 şi 50, Anexa nr. 27, poziţia nr. 78, Anexa nr. 46, poziţia nr. 51, Anexa nr. 32, poziţiile nr. 5 şi 13, Anexa nr. 22, poziţia 29, Anexa nr. 35, poziţiile nr. 140-143, Anexa nr. 74, poziţia 6, Anexa nr. 21, poziţiile 7, 14, 22, 23 şi 24, Anexa nr. 49, poziţia nr. 7, Anexa nr. 5, poziţiile 11 şi 171, Anexa nr. 41, poziţia 124, Anexa nr. 20, poziţia 12 şi 4 şi Anexa nr. 64, poziţia nr. 12 şi 7.
Totodată, instanţa a respins cererile de intervenţie formulate de Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în interesul pârâtului Guvernul României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale, efectul juridic fiind doar de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private ce aparţine unităţii, iar că potrivit probelor depuse la dosarul cauzei, reclamanta a dovedit un drept de proprietate sau de folosinţă asupra imobilelor din Anexele nr. 75, 21, 10, 56, 43, 72, 13, 77, 27, 46, 32, 22, 37, 74, 12, 49, 5, 41, 20 şi 64 ale H.G. nr. 532/2002, cu poziţiile corespunzătoare indicate în acţiune. Totodată, instanţa a apreciat că dreptul vătămat al reclamantei rezultă din înscrierile din cărţile funciare depuse la dosarul cauzei.
I. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen intervenienta autoritate Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cererea fiind legal timbrată.
Invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta-intervenientă în interesul Guvernului României reia susţinerile din cererea introductivă, arătând că H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş-Severin este un act administrativ legal, emis cu respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 555/2001.
Susţine recurenta că hotărârile consiliilor locale privind inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale nu au fost contestate în termenul legal la instanţa de contencios administrativ, de către reclamantă, astfel încât Consiliul Judeţean Caraş-Severin, conform competenţei sale, a centralizat inventarele şi le-a transmis recurentei – ca organ de specialitate al Guvernului – pentru a fi apoi atestate prin hotărârea acestuia.
Arată recurenta că actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, astfel încât nu e de natură a vătăma vreun drept.
Consideră recurenta că prin hotărârile consiliilor locale, iar apoi prin hotărârea Guvernului României nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, ci doar se stabileşte regimul juridic diferenţiat pentru bunurile unităţilor administrativ-teritoriale, sub incidenţa art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu trimitere la art. 136 alin. (2) din Constituţia României.
Hotărârile consiliilor locale, susţine în fine recurenta, nu reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii dintre cele prevăzute de lege, dar, pe de altă parte, nici dreptul de folosinţă invocat de reclamantă nu prezumă proprietatea, nefiind corespunzător dispoziţiilor art. 480 C. civ.
II. Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs în termen şi Guvernul României, cererea sa fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
Argumentele sale în susţinerea cererii au în vedere, pe de o parte, netemeinicia sentinţei în raport cu lipsa de dovezi ale reclamantei privind dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
Pe de altă parte, recurentul susţine legalitatea H.G. nr. 532/2002 care a avut la bază proiectul iniţiat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – conform atribuţiilor ce-i reveneau la acea dată, în baza H.G. nr. 8/2001 – şi a respectat normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.
În fine, arată recurentul că, la emiterea hotărârii sale, au fost respectate dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi ale Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999, invocând în continuare argumentele identice cu ale intervenientei Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
III. Împotriva sentinţei a formulat recurs în termen şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul contestă reclamantei SC F. Caraş-Severin dreptul de a formula acţiunea, arătând că imobilele vizate de ea aparţin, distinct, diferitelor cooperative de consum din localităţile judeţului, având personalitate juridică, potrivit art. 10 din Legea nr. 109/1996, în vigoare la data introducerii acţiunii.
Susţine recurentul că multe dintre aceste cooperative au şi formulat anterior acţiuni în nume propriu pentru anularea H.G. nr. 532/2002, dar cererile lor au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Recurentul semnalează şi o eroare a sentinţei care anulează din anexa nr. 64 poziţiile 12 şi 7, deşi această anexă aparţine Consiliului Local Sicheviţa, iar nu celui al comunei Şopotu Nou, cum a indicat reclamanta.
În fine, recurentul invocă dispoziţiile art. 107 din Constituţia României, pe cele ale art. 21 alin. (3) şi art. 3 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 213/1998, în susţinerea legalităţii H.G. nr. 532/2002, arătând că reclamanta n-a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru a-i fi admisă acţiunea, cererea ei trebuind respinsă în totalitate.
IV. Împotriva sentinţei a declarat în termen recurs şi reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, reclamanta critică sentinţa întrucât nu a ţinut seama de „precizarea la acţiune” pe care ea a formulat-o la a treia rejudecare a cererii şi care avea puncte explicite asupra obiectului acţiunii: I. Interesul şi legitimitatea promovării acţiunii; II. Modificare parţială a anexei nr. 58 – Consiliul Local Prigor – poziţia 8, numai pentru cele două spaţii comerciale de la parterul blocului; III. Renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind: Luncaviţa - Anexa 47 poziţiile 6, 8, 31; Mehadica Anexa 52 poziţia 2; Teregova - Anexa 68 poziţiile 62-65, întrucât prin sentinţa civilă nr. 85/2003 a Curţii de Apel Timişoara aceste poziţii au fost anulate; IV. Tabelul cu anexele atacate pe baza unor titluri care justificau anularea acelor poziţii; V. Precizarea că pentru celelalte bunuri de la poziţiile atacate de reclamantă există acte doveditoare privind realizarea lor din fondurile cooperaţiei; pct. 20 al tabelului anexă la IV. făcea trimitere la anexa acţiunii iniţiale asupra poziţiilor a căror anulare se solicitase.
În mod explicit recurenta critică sentinţa pentru că nu au fost anulate şi alte poziţii din anexa H.G. nr. 532/2002, pe baza dovezilor existente şi enumerate pentru fiecare:
1. Anexa 13 – Berlişte – poziţia 25 „magazin mixt şi bufet Iam”;
2. Anexa 26 – Ciudanoviţa – poziţia 8 „magazin Jitin”; poziţia 11 „bar şi magazin Ciudanoviţa”
3. Anexa 35 – Domaşnea – poziţia 144 „magazin mixt Cănicea”
4. Anexa 58 – Prigor – poziţia 7 „brutărie”
5. Anexa 61 – Rusca Montană – poziţiile 8, 124-126 „brutăre”; poziţia 128 spaţiile comerciale de la parterul blocului Rusaca Montană; poziţia 129 – spaţiile comerciale de la blocuri Ruşchiţa;
6. Anexa 62 – Sacu – poziţiile 24 şi 42 „magazin Tincova”;
7. Anexa 66 – Socol – poziţia 15 „magazin universal”; poziţia 47 spaţiile comerciale de la blocul din Socol;
8. Anexa 77 – Zăvoi – poziţia 49 „magazin mixt Voislova”;
9. Anexa 42 – Goruia – poziţia 31 spaţiile comerciale de la parterul blocului Goruia; poziţiile 33, 34 „magazin Goruia”;
10. Anexa 24 – Ciclova Română – poziţia 16 „magazin Ilidia”;
11. Anexa 18 – Brebu – poziţia 9 „magazin Apadia”;
12. Anexa 38 – Fîrliug – poziţiile 2 şi 10 „complexe comercial Fîrliug”; poziţia 6 „complex comercial”; poziţia 22 „complex comercial Scăiuş”;
13. Anexa 17 – Bozovici – poziţia 166 „magazin Prilipeţi”;
14. Anexa 46 – Lăpuşnicul Mare – poziţia 6 „complex comercial Moceriş”.
I. Recursul reclamantei se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în parte, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., în limitele şi pentru considerentele care urmează:
1. Din eroare, instanţa de fond a omis să ia act de renunţarea reclamantei la câteva dintre poziţiile din anexele la H.G. nr. 532/2002.
Având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act, în temeiul art. 246 C. proc. civ., de renunţarea reclamantei la anularea următoarelor: Anexa 47 poziţiile 6, 8 şi 31; Anexa 52 poziţia 2; Anexa 68 poziţiile 62-65.
2. Din eroare, instanţa de fond nu a anulat Anexa 58 – Prigor – poziţia 8, reţinând că reclamanta ar fi pretins că întregul „bloc de specialişti” ar fi fost edificat din resursele cooperaţiei. În realitate, reclamanta viza numai spaţiile comerciale aflate la parterul acestui bloc. Există dovezi certe privind construirea acestor spaţii comerciale din fondurile cooperaţiei: acordul de executare a lucrărilor de antrepriză pe anul 1986 al Consiliului Popular Judeţean Caraş-Severin pentru spaţiile comerciale de la parterul blocului de 8 apartamente; tabelul planului de investiţii pentru spaţii comerciale la parterul blocurilor; lista lucrărilor de investiţii pe anul 1986 şi sentinţa civilă nr. 183 din 10 mai 2007 a Judecătoriei Bozovici (Dosar nr. 984/194/2006) prin care a fost admisă acţiunea în constatarea dreptului de superficie al SC F. Caraş-Severin pentru terenul de sub spaţiile comerciale 2 şi 3 de la parterul „blocului de specialişti”.
3. În dispozitivul sentinţei criticate, admiţându-se în parte acţiunea, au fost anulate şi poziţiile 12 şi 7 din Anexa 64, fără a fi trecut numele comunei şi nici denumirile construcţiilor din lista de inventar.
În raport cu ceea ce a solicitat reclamanta, se constată că instanţa de fond a comis o eroare, datorată însă modului neglijent şi confuz în care reclamanta şi-a formulat repetatele precizări de acţiune, iar nu culpei instanţei.
Reclamanta a indicat greşit Anexa 64 care se referă la comuna Sicheviţa în loc de Anexa 67 referitoare la Şopotu Nou, pentru aceasta din urmă ea solicitând anularea poziţiilor 2, 7, 11 şi 12.
Prin sentinţă au fost anulate poziţiile 12 şi 7.
În recurs reclamanta solicită a se anula şi poziţia 2 „brutărie”. Cererea este fondată: în cartea funciară a Comunei Şopotu Nou figurează terenul de 636 m.p. proprietatea Statului Român şi construcţia „Brutărie” proprietatea cooperativei Dalboşeţ.
În ceea ce priveşte poziţia 11 „fosta primărie Ravensca şi teren”, fără carte funciară, recurenta-reclamantă nu a dovedit că această construcţie ar fi fost edificată din fondurile cooperaţiei de consum. Înscrisurile depuse în dovedirea acestui fapt sunt unele neconcludente şi altele ilizibile.
4. În recursul său, reclamanta face referire şi la punctul IV din „precizarea la acţiune” depusă în rejudecare punctele 1-19. Instanţa de fond a admis aceste puncte în cea mai mare parte.
Fac excepţie următoarele şase anexe: Anexa 13 – Berlişte – poziţia 25 (respinsă); Anexa 77 – Zăvoi – poziţia 49 (cerută abia în recursul I); Anexa 46 – Lăpuşnicul Mare – poziţia 6 (cerută iniţial în acţiune); Anexa 35 – Domaşnea – poziţia 144 (cerută în acţiune); Anexa 74 – Vărădia – poziţia 24 (cerută prin acţiune); Anexa 20 – Bucoşniţa – poziţia 17 (cerută şi ea prin acţiune).
Primele 4 anexe fac şi obiectul motivului 4 de recurs şi vor fi analizate separat.
În ceea ce priveşte Anex 74 – Vărădia poziţia 24, ea figurează în inventar că: „sediul fostei primării şi C.A.P., cu 11 spaţii cu 660 m.p., data dobândirii 1910”.
Reclamanta a depus ca dovadă pentru proprietatea acestei clădiri copia cărţii funciare Vărădia în care apare un teren de 1.443 m.p. şi magazin universal, proprietar fiind SC P.C. SRL, ca urmare a vânzării din 21 martie 2003 făcută chiar de către Cooperativa de Consum Vărădia.
Aceeaşi carte funciară anterior vânzării menţionează ca proprietar cooperativa.
Dar comparând datele din aceste înscrisuri cu datele de identificare din inventar, rezultă cert că nu este vorba despre acelaşi imobil, astfel încât anularea poziţiei 24 nu poate fi admisă.
În ceea ce priveşte Anexa 20 Bucoşniţa – poziţia 17, ea figurează în inventar ca teren de 155 m.p. curţi construcţii în satul Goleţ, dobândit în 1986.
Reclamanta a susţinut că pe acest teren se află „magazinul Goleţ” edificat de ea, depunând ca dovadă dispozitivul sentinţei civile nr. 616/1998 a Judecătoriei Caransebeş (Dosar nr. 2888/1997) în care se menţionează respingerea acţiunii în evacuare formulată de Consiliul Local al comunei Bucoşniţa împotriva SC F. Caraş-Severin şi a Cooperativei Slatina Timiş. Înscrisul nu este concludent în privinţa construirii clădirii de către reclamantă, pe de o parte, întrucât din el nu rezultă că hotărârea se referă la acea construcţie, iar pe de altă parte, pentru că din el nu rezultă raportul juridic civil în care se aflau părţile la data pronunţării sentinţei (contract de locaţiune sau folosinţa fără titlu valabil).
Aşa fiind, anularea poziţiei 17 nu poate fi admisă.
5. În ceea ce priveşte pct. 20 din tabelul anexă la pct. 1V din „precizarea la acţiune” depusă de reclamantă la a treia rejudecare în fond, în el se face trimitere la dosarul de recurs I. Aceasta cuprinde o listă a imobilelor a căror proprietate, în concepţia reclamantei, este dovedită cu hotărâri judecătoreşti irevocabile. Este vorba de anexele: 20 - Bucoşniţa poziţiile 4, 12, 17; 22 - Caraşova poziţia 29; 32 - Dalboşeţ poziţia 5; 46 - Lăpuşnicul Mare poziţia 51; 56 - Păltiniş poziţia 38, 44, 45 şi 72 - Turnul Ruieni poziţia 2.
Prima instanţă a admis acţiunea anulând aceste poziţii, cu excepţia poziţiei 17 Bucoşniţa, analizată mai sus.
Soluţia primei instanţei este legală asupra acestei cereri, întrucât pentru toate construcţiile de la aceste poziţii din inventare există hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al cooperativelor de consum locale.
6. Referitor la cele 14 anexe menţionate în recurs ca nefiind admise de prima instanţă, deşi ar fi existat dovezi suficiente, Curtea de faţă constată admisibilă anularea următoarelor poziţii:
- Anexa 13 – Berlişte – poziţia 25 – magazin mixt cu bufet situat în satul Iam, pe baza procesului-verbal de recepţie definitivă din 31 decembrie 1966.
- Anexa 61 – Rusca Montană – poziţia 128 – spaţiile comerciale de la parterul blocului din Rusca Montană, pe baza adresei SC P. SA şi a adresei din 28 septembrie 1983 a UJECOOP Reşiţa şi poziţia 129 – spaţiile comerciale de la parterul blocurilor din Ruşchiţa, (pe baza dovezilor de mai sus, precum şi a listei de investiţii pe anul 1986).
- Anexa 66 – Socol – poziţia 47 – spaţiile comerciale de la parterul blocului, pe baza adresei UJECOOP Reşiţa şi a adresei SC P. SA.
- Anexa 42 – Goruia – poziţia 31 – spaţiile comerciale de la parterul blocului, pe baza adresei SC P. SA Reşiţa şi poziţiile 33, 34 magazin mixt Goruia, pe baza dării de seamă statistice a investiţiilor UJECOOP din anul 1972.
- Anexa 17 – Bozovici – poziţia 166 – magazinul din satul Prilipeţi, pe baza înscrisurilor depuse în recursul de faţă din care rezultă că edificarea construcţiei de pe terenul proprietatea Statului Român s-a realizat de către Cooperativa de Consum Bozovici.
Pentru celelalte poziţii din anexele cu inventarele imobilelor, reclamanta nu a depus înscrisuri concludente, nedepunându-le pe cele invocate în mod expres pentru fiecare imobil:
- Anexa 26 – Ciudanoviţa – poziţia 8 „magazin Jitin” şi poziţia 11 „bar şi magazin”, niciunul dintre înscrisurile menţionate pentru ele nu a fost depus, iar adresa UJECOOP Reşiţa din 28 septembrie 1983 se referă la o brutărie.
- Anexa 35 – Domoşnea – poziţia 144 „magazin mixt Cănicea”, pentru care reclamanta nu a depus niciun înscris, cartea funciară Domaşnea referindu-se la alt imobil decât cel descris în inventar.
- Anexa 58 – Prigor – poziţia 7 – „brutărie Prigor” pentru care reclamanta a invocat 3 înscrisuri, dar nu le-a depus; toate celelalte înscrisuri din dosar referitoare la comuna Prigor sunt în legătură cu executarea spaţiilor comerciale de la parterul unor blocuri şi cărţile funciare aferente lor.
- Anexa 61 – Rusca Montană – poziţiile 8, 124, 125, 126 – „brutărie” pentru care reclamanta a invocat 5 înscrisuri, dar nu a depus niciunul.
- Anexa 62 – Sacu – poziţiile 24 şi 42 – „magazin Tincova”, pentru care reclamanta nu a invocat şi nu a depus nicio dovadă.
- Anexa 66 – Socol – poziţia 15 – „magazin universal” pentru care reclamanta a invocat 4 înscrisuri din anii 1970, 1971 dar nu a depus niciunul.
- Anexa 77 – Zăvoi – poziţia 49 – „magazin mixt Voislova” pentru care reclamanta a invocat 3 înscrisuri, fără a le depune în cauză. Extrasul de carte funciară se referă la casa din comuna Zăvoi ca proprietar figurând familia O., este un înscris depus de reclamantă, dar neconcludent cu privire la construcţia în discuţie.
- Anexa 24 – Ciclova Română – poziţia 16 – „magazin Ilidia” pentru care reclamanta a invocat în recursul de faţă 4 înscrisuri, dar nu le-a depus. De altfel, acest imobil nu a fost solicitat prin acţiune şi nici în precizările ulterioare, ci pentru prima dată în recurs acum, cererea fiind inadmisibilă.
- Anexa 18 – Brebu – poziţia 9 – „magazin Apadia” pentru care reclamanta a invocat abia în recursul de faţă o probă: decizia civilă nr. 615 din 08 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a menţinut sentinţa civilă nr. 68/2004 a Judecătoriei Caransebeş de respingere a acţiunii în evacuare formulată de comuna Brebu împotriva Cooperativei de Consum zonale Caransebeş.
Decizia nu are valoarea probatorie pe care recurenta i-o atribuie, întrucât ea nu constituie şi nici nu confirmă un drept de proprietate al cooperativei asupra construcţiei în litigiu, ci constată un raport contractual de locaţiune existent între părţi, reclamanta fiind doar chiriaş în acel spaţiu.
- Anexa 38 – Firliug – poziţiile 2 şi 10 – „complex comercial Fîrliug” pentru care reclamanta a invocat abia în acest recurs, ca dovadă, extrasul de carte funciară Fîrliug. Acest înscris nu cuprinde însă nicio menţiune cu privire la cooperativa de consum sau la F.
Poziţia 6 „complex comercial” pentru care reclamanta a susţinut că ar fi fost construită cu contribuţia membrilor cooperatori, depunând un proces-verbal din 28 februarie 1988, nu poate fi admisă.
Înscrisul olograf depus nu este concludent cu privire la edificarea construcţiei cu mijloacele cooperativei. El consemnează doar într-o formă echivocă şi sumară, intenţia membrilor cooperatori ca, în viitor, să contribuie cu sume între 100 şi 400 RON pentru fiecare familie la construirea unui magazin mixt. Acest început de dovadă, în lipsa altor înscrisuri care să materializeze realizarea construcţiei, nu poate fi primit.
Poziţia 22 „complex comercial”, pentru care reclamanta a invocat abia în recursul de faţă o dovadă, nu poate fi anulată. Extrasul de carte funciară Scăiuş nu conţine nicio menţiune referitoare la cooperativa de consum.
- Anexa 46 – Lăpuşnicul Mare – poziţia 6 – „complex comercial Moceriş”, pentru care reclamanta a depus abia în recursul de faţă înscrisuri, invocând în principal decizia civilă nr. 574 din 08 aprilie 1997 a Tribunalului Caraş-Severin, dar şi listele de inventar şi alte înscrisuri privind magazinul.
Dovezile invocate sunt neconcludente: hotărârea judecătorească se referă la contractul de închiriere valabil la acea dată între cooperativă (chiriaş) şi primăria comunei, iar listele de inventar pentru mijloacele fixe din 1991 şi ulterior, precum şi devizul unei lucrări la instalaţia electrică din anul 1971 nu dovedesc că reclamanta ar fi construit clădirea.
II. Recursurile pârâtelor Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Guvernul României şi al intervenientei Ministerul Internelor şi Reformei Administrative urmează a fi admise, în considerarea a două aspecte de netemeinicie a sentinţei:
1. Eroarea semnalată de Consiliul Judeţean Caraş-Severin în cererea sa este reală, întrucât în mod greşit a fost anulată Anexa 64 poziţiile 12, 7, anexă care în mod corect era 67, corespunzătoare hotărârii Consiliului Local Şopotu Mare.
Această eroare a fost pe larg explicată în considerentele privind recursul reclamantei.
2. Prin sentinţă a fost anulată poz.9 din Anexa 43 – Grădinari. Reţinerea instanţei de fond privind dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiei de la acest punct este greşită: la soluţionarea în fond a cauzei reclamanta a depus copia sentinţei civile nr. 573 din 02 aprilie 2001 a Judecătoriei Oraviţa (Dosar nr. 2820/2000) prin care s-a constatat dreptul de proprietate al Cooperativei de Consum Grădinari asupra construcţiei înscrise casă, curte şi grădină de 2.877 m.p.
În recursul de faţă, recurentul Consiliul Judeţean Caraş-Severin a depus copia deciziei civile nr. 2087 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara şi a deciziei civile nr. 320 din 04 iunie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin prin sentinţa sus-menţionată a fost schimbată în tot, iar acţiunea cooperativei a fost în mod irevocabil respinsă.
Ca urmare, va fi respinsă cererea reclamantei de anulare a poziţiei 9 din Anexa 43 – Grădinari, ca nefondată.
III. În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat invocată în mod indirect de către Consiliul Judeţean Caraş-Severin în recursul său, prin enumerarea unor decizii de respingere a acţiunilor pentru anularea H.G. nr. 532/2002, excepţia nu se fondează.
Nu există tripla identitate (cauză, obiect, părţi) prevăzută de art. 163 C. proc. civ. care să permită constatarea puterii de lucru judecat.
Pe de altă parte, hotărârile invocate de recurentă s-au pronunţat cu privire la inadmisibilitatea acţiunilor în contencios administrativ, în lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.
IV. Referitor la argumentele celor trei recurente (pârâte şi intervenientă) asupra nelegalităţii hotărârii primei instanţei sub incidenţa Legii nr. 213/1998, Curtea de faţă reţine:
Instanţa de fond nu a contestat pârâtelor şi intervenientei drepturile conferite prin legi speciale de a stabili şi respectiv a atesta domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii) din judeţul Caraş-Severin.
Discutabil a fost însă modul în care cele trei autorităţi administrative implicate şi-au exercitat controlul asupra exactităţii şi acurateţii tehnice a listelor de inventar întocmite de consiliile locale.
În speţă este evidentă lipsa de exactitate a acestor liste, neevidenţierea distinctă a imobilelor terenuri şi a construcţiilor amplasate pe acestea cât şi, mai ales, a înscrisurilor care au stat la baza trecerii construcţiilor în domeniul public al comunelor din judeţ.
Chiar dacă aceste liste de inventar nu sunt constitutive de drepturi de proprietate, cum pretind pârâtele, ele prejudiciază în mod evident pe reclamantă cu privire la construcţiile a căror proprietară a dovedit că este.
În fine, nu există un fine de neprimire a acţiunii în contenciosul administrativ împotriva unei hotărâri a Guvernului, în situaţia în care reclamantul nu a atacat hotărârea consiliului local, deoarece Legea nr. 554/2004 nu prevede o asemenea cauză de inadmisibilitate.
În ceea ce priveşte temeinicia sentinţei atacate de pârâte şi intervenientă, Curtea de faţă constată, pe baza înscrisurilor depuse în cauză, că pentru toate poziţiile anulate din anexele de inventare există dovada dreptului de proprietate al cooperativei de consum asupra construcţiilor în discuţie: fie prin înscrierea ca proprietar în cartea funciară, fie prin hotărâri judecătoreşti care constată dreptul de proprietate asupra construcţiilor ori dreptul de superficie asupra terenului, ca o consecinţă a dreptului de proprietate pentru construcţii.
În aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va ţine seama de măsura în care şi motivele pentru care au fost admise toate recursurile, obligând doar cele două pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă.
Dar, ţinând seama de munca îndeplinită de avocat, Curtea va face şi aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC F. Caraş-Severin, Guvernul României, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 93 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi, în fond, admite în parte acţiunea reclamantei SC F. Caraş-Severin şi în parte cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin.
Ia act de renunţarea la judecată formulată de reclamanta SC F. Caraş-Severin în ceea ce priveşte cererea de anulare a Anexelor nr. 47 (poziţiile 6, 8 şi 31); nr. 52 poziţia 2, nr. 68 (poziţiile 62, 63, 64, 65) ale localităţilor Luncaviţa, Mehadica şi Teregova din H.G. nr. 532/2002.
Anulează în parte poziţia 8 din Anexa nr. 58 localitatea Prigor, numai în ceea ce priveşte cele două spaţii comerciale situate la parterul „Blocului specialişti”.
Anulează în parte aceeaşi hotărâre nr. 532/2002 şi cu privire la următoarele poziţii: Anexa 13 poziţia 25 Berlişte, Anexa 61 poziţiile 128 şi 129 Rusca Montană, Anexa 66 poziţia 47 Socol, Anexa 42 poziţiile 31, 33 şi 34 Goruia şi Anexa 17, poziţia 166 Bozovici.
Anulează totodată Anexa 67 poziţiile 2, 7 şi 12 Şopotul Nou, în loc de Anexa 64, din aceeaşi H.G. nr. 532/2002, cum din eroare s-a trecut în sentinţa atacată.
Respinge cererea reclamantei privind Anexa 43 poziţia 9 Grădinari, precum şi pentru celelalte anexe rămase nemenţionate din cuprinsul H.G. nr. 532/2002, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă pe recurenţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, stabilite prin apreciere, către recurentul SC F. Caraş-Severin, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 410/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
