ICCJ. Decizia nr. 4097/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4097/2008
Dosar nr. 111/39/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta G.N.M., acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 307 din 13 noiembrie 2007, prin; care reclamantul a fost sancţionat cu destituirea din funcţia publică în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada timbrării acţiunii în cuantumul prevăzut de lege, cu toate că a fost citat cu menţiune în acest sens, situaţie în care devine aplicabilă sancţiunea prevăzută art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării cererii ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.A., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând, pe de o parte, că nu a primit citaţia şi nici nu a luat cunoştinţă de termenul de judecată, în contextul în care procedura de citare s-a realizat prin afişare, fără ca în procesul verbal să se facă referire la modalitatea concretă de întocmire a procedurii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în raport cu obiectul cauzei şi anume destituirea sa din funcţie, recurentul opinează că acţiunea este scutită de taxe de timbru, întrucât este similară cu un litigiu de muncă.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 23 din Norma Metodologică pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, scutirile de taxe judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor în justiţie se împart în două categorii şi anume, scutiri care privesc acţiunile sau cererile având un anume obiect şi scutiri care privesc anumite persoane.
Prevederea art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, instituie o scutire de taxe judiciare de timbru relativă la obiect şi anume a acţiunilor şi cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la încheierea, executarea si încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile: decurgând din executarea contractelor colective de muncă si cele privind soluţionarea conflictelor colective de munca, precum si executarea hotărârilor pronunţate în aceste litigii.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul C.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 307 din 13 noiembrie 2007 a G.N.M., prin care a fost sancţionat cu destituirea din funcţia publică, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea unor abateri disciplinare.
Înalta Curte apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 sunt incidente în litigiile privind funcţionarii publici având ca obiect numirea şi eliberarea din funcţie, aplicarea sancţiunilor disciplinare şi materiale, respectiv acordarea drepturilor salariale, din perspectiva regimului taxelor judiciare de timbru raporturile de funcţie fiind echivalente cii raporturile de muncă.
O interpretare contrară ar conduce la discriminarea funcţionarilor publici, în raport cu salariaţii angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă, diferentele de statut dintre cele două categorii nefiind de natură să justifice aplicarea unor reguli diferite de taxare în cazul unor litigii având ca obiect raporturile de muncă, respectiv raporturile de serviciu.
De altfel, voinţa legiuitorului nu se poate interpreta în sensul excluderii acţiunilor promovate de funcţionarilor publici de la aplicabilitatea textului de lege în speţă, scutirea instituită de art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind acţiunile sau cererile având un anume obiect, iar nu o anume categorie de persoane.
În atare context, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod greşit sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, acţiunea formulată fiind scutită de taxa judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a soluţionat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în vederea respectării principiului celor două grade de jurisdicţie, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi casa sentinţa atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei nr. 63 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 4033/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4141/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
---|