ICCJ. Decizia nr. 3999/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3999/2008
Dosar nr. 6987/2/2007
Şedinţa publică de Ia 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 octombrie 2007, reclamantul F.I. a solicitat obligarea pârâţilor M.I.R.A. şi D.G.P.M.B. la plata primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2005 şi la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, ambele cu coeficientul de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 309/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă. Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantului primele de concediu aferente perioadei 2004 - 2006 şi sporul de fidelitate pe anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data efectuării plăţii. Totodată, s-a respins cererea de chemare în garanţie a M.E.F., cerere formulată de M.I.R.A.
Împotriva acesteisentinţe a declarat recurs în termen D.G.P.M.B. arătând în esenţă, că prima de concediu s-a acordat pentru perioada 2004 - 2006, deşi reclamantul a solicitat-o numai până la data de 31 decembrie 2005, dată la care s-a pensionat.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat şi având în vedere dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele.
Din analizarea actelor dosarului rezultă că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul D.G.P.M.B., având raport de serviciu cu acest pârât în perioada discutată, anii 2004 - 2005.
Cum D.G.P.M.B. nu este o instituţie centrală pentru a atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999, înseamnă că sentinţa recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Faţă de împrejurarea că reclamantul a avut raport de serviciu cu D.G.P.M.B., competent pentru soluţionarea litigiului este Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Această situaţie circumscrie motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care a fost pus în discuţia părţilor din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, care va avea în vedere şi motivul de recurs formulat de D.G.P.M.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 309 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 3994/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4033/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
---|