ICCJ. Decizia nr. 4326/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4326/2008
Dosar nr. 591/45/2007
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, la 6 februarie 2008, SV G.T. Iaşi a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 181/CA/3 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea acestuia întrucât hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit prin hotărârea atacată s-a respins acţiunea recurenţilor-reclamanţi prin care se solicită obligarea M.A.D.R. să modifice art. 1 lit. g) din Ordinul nr. 480 din 14 iunie 2007 privind constituirea C.N.V., ordin publicat în M. Of. partea I nr. 421/25.06.2007. Prin această modificare a competenţei C.N.V. s-ar asigura accesul real al unui reprezentat al organizaţiilor neafîliate.
Recurentul a precizat că începând cu anul 2000, în România există organizaţii vânătoreşti neafîliate la A.G.V.P.S., mai mult în cadrul categoriilor de gestionari de fonduri de vânătoare intră şi instituţiile de cercetare, respectiv de învăţământ de profil şi deci este necesară o redimensionare a C.N.V. prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordinul 480 din 14 iunie 2007 astfel încât să se permită accesul unei persoane care să reprezinte real interesele organizaţiilor neafîliate la A.G.V.P.S.
Recurenta a mai susţinut că potrivit art. 6 alin. (3) din Legea vânătoarei şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 (M. Of. partea I-a nr. 944/22.11.2006), pe lângă autoritatea publică centrală care răspunde de Silvicultură, funcţionează C.N.V.Acesta e alcătuit din reprezentanţi ai administratorului, ai autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, ai autorităţii naţionale sanitar veterinare, ai unităţilor de învăţământ superior şi de cercetare cu profil cinegetic din România şi ai gestionarilor fondurilor de vânătoare proporţional cu suprafaţa fondului de vânătoare gestionate. Nu este menţionat însă numărul total al persoanelor ce alcătuiesc acest organism, fiind la latitudinea autorităţii publice centrale ce răspunde de silvicultură, dimensionarea C.N.V., prin ordin de ministru.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată prin sentinţa civilă nr. 181/CA din 3 decembrie 2007 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta SV G.T. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.
S-a reţinut de instanţă că: susţinerea SV G.T. Iaşi, conform căreia „proporţia nu este respectată în cazul organizaţiilor vânătoreşti deoarece unităţile de învăţământ care gestionează 0,5% din suprafaţa fondurilor de vânătoare beneficiază de două locuri în C.N.V., iar organizaţiile vânătoreşti neafiliate care gestionează 1,3% din suprafaţa fondurilor de vânătoare nu beneficiază de nici un loc este nefondată.
Aceasta întrucât din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte acte normative în vigoare, ce au constituit baza legală pentru emiterea ordinului contestat, nu disting între organizaţiile vânătoreşti afiliate şi cele neafiliate la A.G.V.P.S. din România, ci fac menţiune la organizaţiile vânătoreşti în totalitate, făcând referire doar la „organizaţiile vânătoreşti" ca atare. Aşa fiind a concluzionat instanţa de fond, nu există temei legal pentru a repartiza locuri în C.N.V., pentru organizaţii vânătoreşti afiliate şi pentru organizaţiile vânătoreşti neafiliate.
S-a mai precizat de instanţă că dreptul de a propune reprezentaţi în C.N.V. aparţine deci, oricăror organizaţii vânătoreşti care gestionează fonduri de vânătoare, ocuparea celor trei locuri alocate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 480/2007, art. 1 alin. (1) lit. f), de organizaţiile vânătoreşti se face de către persoanele propuse de către organizaţiile vânătoreşti care gestionează în total suprafaţa cea mai mare raportat la totalul suprafeţei gestionate de organizaţiile vânătoreşti.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că „în cazul actualului C.N.V. cele trei persoane care reprezintă organizaţiile vânătoreşti sunt nominalizate de un număr de 33 organizaţii vânătoreşti care gestionează în total 55,6 % din suprafaţa fondurilor de vânătoare gestionate de organizaţiile vânătoreşti la nivelul ţării".
Mai mult instanţa de fond a apreciat că "pentru a crea posibilitatea ca şi persoanele nominalizate de către o singură organizaţie vânătorească care gestionează 0,235 % din suprafaţa fondurilor de vânătoare (în speţă S V G.T. Iaşi), ar trebui ca numărul reprezentanţilor organizaţiilor vânătoreşti în C.N.V. să fie aproximativ 425, ceea ce ar determina ca acest organism de avizare şi control să devină nefuncţional prin dimensionarea sa.
Analizându-se actele cauzei, în raport de recursul declarat se constată că sentinţa atacată în cauză este legală şi temeinică astfel încât recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public.
În cauză, actul administrativ contestat este constituit în Ordinul nr. 480 din 14 iunie 2007 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privitor la constituirea C.N.V.
De precizat că aspectele de dimensionare a C.N.V., respectiv redimensionare, au fost lăsate de legiuitor (Legea vânătoarei şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006) în sarcina autorităţii publice centrale ce răspunde de silvicultură, respectiv intimatul în cauză.
Legea nr. 407/2006 precizează numai faptul că C.N.V. trebuie să cuprindă, reprezentanţi ai administratorului, ai autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, ai autorităţii naţionale sanitar veterinare, ai unităţilor de învăţământ superior şi cercetare cu profil cinegetic din România ai gestionărilor fondurilor de vânătoare, proporţional cu suprafaţa fondurilor de vânătoare gestionate.
Aşa fiind în executarea legii, intimatul a emis ordinul în litigiu „care nu priveşte un drept pentru recurentă care încălcat fiind să-i dea dreptul la promovarea acţiunii.
Respectiv prin lege nu se distinge între organizaţii vânătoreşti afiliate şi neafiliate A.G.V.P.S., astfel încât este evident că acţiunea reclamantei nu este întemeiată nefiindu-i vătămat prin actul contestat un drept.
De altfel în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat.
În cauză actul administrativ este legal emis de autoritatea publică în executarea legii astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SV G.T. împotriva sentinţei civile nr. 181/CA din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4351/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
