ICCJ. Decizia nr. 4351/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4351/2008
Dosar nr. 93/44/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 37/F din 20 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Galaţi, M.I.R.A. şi I.G.P.R., şi a obligat autorităţile pârâte să acorde reclamantului gradul profesional de ofiţer de poliţie şi să îl încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata cu titlu de daune morale a echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Din adeverinţa nr. 28/40246 din 3 augus 2007, rezultă că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti, în profilul ştiinţe juridice, specializarea drept, susţinând examenul de licenţă la aceeaşi instituţie de învăţământ, în sesiunea iulie 2007.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 89 din 2 octombrie 2003 şi Legea nr. 101/2004, „La absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a M.A.I., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni".
Alin. (4) al art. 21 din acelaşi act normativ, prevede, de asemenea, că poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) (cu referire la agenţii de poliţie) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului, încadrarea acestora facându-se pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care face parte şi gradul profesional acordat.
Legiuitorul, arată instanţa de fond, nu face distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenţi", textul de lege urmând a se interpreta, deci, conform principiului de drept „ubi lex non distinquit, nec nos distiquere debemus".
Având în vedere aceste prevederi legale, precum şi pe cele ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 20 alin. (1) din Constituţia României, OG nr. 137/2000, instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiată cererea reclamantului, în privinţa acordării primului grad profesional de ofiţer de poliţie.
Reţinând că reclamantul nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul moral suferit, prima instanţă a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Cu privire la apărarea pârâtului I.P.J. Galaţi, în sensul că numai ministrul internelor şi reformei administrative, la propunerea I.G.P.R., are competenţa de acordare a gradelor profesionale, instanţa de fond a reţinut că aceasta este nefondată deoarece reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul I.P.J. Galaţi, instituţie căreia îi revine obligaţia, alături de ceilalţi doi pârâţi, de a emite actele legale de încadrare a reclamantului corespunzător pregătirii sale profesionale.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii I.P.J. Galaţi şi M.I.R.A., considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererilor de recurs, pârâţii susţin, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 137/2000, în sensul că nu a citat C.N.C.D.;
- instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Galaţi şi a obligat această instituţie să îi acorde reclamantului gradul profesional de ofiţer de poliţie şi să îl încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale, în contradicţie cu prevederile legale, potrivit cărora competenţa acordării gradelor profesionale de ofiţer aparţine doar ministrului internelor si reformei administrative, la propunerea inspectorului general al Poliţiei Romane;
- hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, întrucât instanţa de fond a respins celelalte capete de cerere, ca nefondate, ceea ce ar presupune, implicit, respingerea nu numai a pretenţiilor petentului la plata daunelor morale de 5.000 euro, ci şi a capătului de cerere nr. 1, referitor la obligarea pârâţilor la trecerea petentului în corpul ofiţerilor de poliţie;
- dispozitivul sentinţei recurate conţine dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire, întrucât pârâtele au fost obligate să îi acorde reclamantului „gradul profesional de ofiţer de poliţie", noţiune care nu există;
- hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002.
În plus, pârâtul M.I.R.A. a susţinut că reclamantul nu a depus înscrisuri care să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului M.I.R.A., potrivit căreia reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, se va reţine că aceasta nu este întemeiată, fiind contrazisă de înscrisul intitulat „Memoriu către dl. ministru al internelor şi reformei administrative", adresat prin poştă, cu confirmare de primire purtând data de 23 noiembrie 2007, prin care intimatul-reclamant prezintă situaţia sa, din perspectiva studiilor absolvite şi a carierei profesionale, solicitând aplicarea dispoziţiilor legale incidente situaţiei respective.
Este neîntemeiată şi susţinerea recurentului I.P.J. Galaţi referitoare la greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, în raport cu prevederile legale, potrivit cărora competenţa acordării gradelor profesionale de ofiţer aparţine doar ministrului internelor si reformei administrative, la propunerea I.G.P.R.; aceasta, întrucât, prin hotărârea recurată, pe lângă acordarea gradului de ofiţer de poliţie, instanţa de fond a dispus şi încadrarea reclamantului în mod corespunzător pregătirii sale profesionale, obligaţie care îi revine, deopotrivă, alături de ceilalţi pârâţi, şi recurentului I.P.J. Galaţi.
Motivul de recurs referitor la nerespectarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 137/2000, în sensul că nu a fost citat C.N.C.D., este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât, cu excepţia simplei menţionări a actului normativ respectiv, soluţia primei instanţe nu are la bază considerente de discriminare ci de interpretare a legii; pe de altă parte, oricum, o astfel de neregularitate procedurală nu ar putea fi invocată decât de intimatul-reclamant, acesta fiind cel care şi-a întemeiat cererea, alături de alte argumente, şi pe cel referitor la discriminare.
Nici susţinerea potrivit căreia hotărârea recurată ar cuprinde dispoziţii contradictorii, dat fiind că instanţa de fond a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, implicit cel referitor la obligarea pârâţilor la trecerea reclamantului în corpul ofiţerilor de poliţie, nu poate fi reţinută, întrucât această din urmă operaţiune - de trecere a reclamantului în corpul ofiţerilor de poliţie - este una pur formală, ea realizându-se prin însăşi acordarea gradului profesional de ofiţer de poliţie şi încadrarea sa corespunzător pregătirii profesionale.
Critica recurenţilor potrivit căreia dispozitivul sentinţei recurate conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât „gradul profesional de ofiţer de poliţie", pe care pârâtele au fost obligate să îl acorde reclamantului, ar fi o noţiune inexistentă este, de asemenea, neîntemeiată, noţiunea respectivă fiind prevăzută chiar de către HG nr. 294/2007, potrivit căreia „La absolvirea Academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer (...)" [art. 20 alin. (4)], respectiv cel de subinspector de poliţie, acesta fiind şi sensul pe care instanţa de fond l-a avut în vedere folosind în dispozitivul sentinţei recurate sintagma criticată.
Şi critica de fond, potrivit căreia hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002, va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Obiectul analizei juridice, în speţă, îl constituie modalitatea de recrutare a ofiţerilor de poliţie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
Dispoziţiile legale care reglementează acest aspect sunt, în principal, cele prevăzute la art. 9, art. 21 şi art. 73 din actul normativ susmenţionat dar şi cele prevăzute de HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul M.A.I.
Astfel art. 9 din Legea nr. 360/2002 prevede, pe de o parte, că „Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale M.A.I." [alin. (1)] şi, pe de altă parte, că "Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor" [alin. (2)].
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că Statutul poliţistului instituie, la art. 9 alin. (1), regula recrutării poliţiştilor din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale M.A.I.
Această regulă vizează ambele categorii de poliţişti, astfel cum acestea sunt definite de art. 14 alin. (1) din lege, în raport cu nivelul studiilor necesare, respectiv atât ofiţerii de poliţie cât şi agenţii de poliţie.
La regula instituită de art. 9 alin. (1), dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol prevăd excepţia potrivit căreia recrutarea se poate face şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Excepţia vizează, deci, numai categoria ofiţerilor de poliţie şi ea extinde sfera instituţiilor de învăţământ superior ai căror absolvenţi-agenţi de poliţie (cealaltă categorie de poliţişti), cu diplomă sau licenţă, pot fi recrutaţi în rândul ofiţerilor de poliţie, incluzând în această sferă, pe lângă instituţiile de învăţământ ale M.A.I., şi alte instituţii, cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Instituţiile de învăţământ superior ale M.A.I. despre care se face vorbire în cuprinsul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres la art. 10 alin. (2) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Politie A.I.C. din cadrul M.A.I., după cum urmează: Facultatea de Poliţie (înfiinţată prin reorganizarea Facultăţii de Drept); Facultatea de Arhivistică şi Facultatea de Pompieri.
Reglementând în mod distinct situaţia absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale M.A.I., art. 21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede că acestora „li se acordă grade profesionale şi sunt încadraţi în structurile de poliţie cu perioade de stagiu", după cum urmează:
- la absolvirea şcolii de formare a agenţilor de poliţie, poliţistului i se acordă gradul profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni [alin. (2)];
- la absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a M.A.I., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)].
Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) conduce la concluzia că acestea reprezintă o aplicaţie a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea a recrutării poliţiştilor, fie ei agenţi sau ofiţeri, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale M.A.I.
Dispoziţiile care interesează în speţă sunt cele ale art. 21 alin. (3), din care rezultă „ad literam" că absolvenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Politie A.I.C. a M.A.I. - fără deosebire în funcţie de forma de învăţământ, cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă - li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
Tot o aplicaţie, de data aceasta a excepţiei de la regulă - excepţie instituită prin art. 9 alin. (2) din lege, conform căreia ofiţerii de poliţie pot fi recrutaţi şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor - o reprezintă şi prevederile alin. (4) al art. 21 din lege, potrivit cărora „Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului", încadrarea acestora facându-se pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
Cum, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. a M.A.I. primesc gradul profesional de subinspector de poliţie, fiind încadraţi ca ofiţeri debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, rezultă că prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 21 alin. (4) din lege vizează agenţii de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 10 alin. (2) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. - mai puţin Facultatea de Drept (în prezent reorganizată ca Facultate de Poliţie), la ai cărei absolvenţi se referă în mod distinct dispoziţiile art. 21 alin. (3) - precum şi ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
La această din urmă categorie de poliţişti - iar nu la absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A..C., a căror situaţie este reglementată distinct de art. 21 alin. (3) din lege - se referă, aşadar, prevederile art. 73 alin. (7) din lege, potrivit cărora „Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi".
Că aceasta este interpretarea corectă a dispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de recrutare a ofiţerilor de poliţie, conform Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, rezultă cu şi mai mare evidenţă din prevederile HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul M.A.I., deja menţionată mai sus.
Astfel, reglementând forma de învăţământ „cursuri cu frecvenţă redusă", dispoziţiile art. 20 din acest act normativ prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenţilor de poliţie/subofiţerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licenţă prin metoda "la alegere", în conformitate cu criteriile de selecţie stabilite de M.A.I. şi pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) {adică prin concurs" [alin. (1)], iar „Candidaţii admişi se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvenţă redusă" [alin. (3)].
În continuare, referindu-se la situaţia absolvenţilor acestei forme de învăţământ, prevederile alin. (4) al aceluiaşi articol dispun că, la absolvirea Academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi".
Aceasta este, de altfel, însăşi raţiunea înfiinţării şi funcţionării Facultăţii de Drept (în prezent Facultatea de Poliţie), al cărui scop expres prevăzut la art. 11 alin. (2) din HG nr. 294/2007 este de a pregăti „ofiţeri pentru M.A.I. în domeniile şi la specializările prevăzute în prezenta hotărâre".
La expirarea perioadei de stagiu, pentru absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., sau de probă, pentru poliţiştii care au promovat concursul prevăzut de art. 73 alin. (7), după caz, poliţistul susţine examenul de definitivare în profesie, a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliţie, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 360/2002.
Legea face, aşadar, distincţie nu între formele de învăţământ - zi şi frecvenţă redusă - ale Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.l.C. ci între această din urmă facultate şi alte instituţii de învăţământ superior, după cu urmează:
A.Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.l.C., ai cărei absolvenţi primesc gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni [art. 9 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002].
Cu privire la absolvenţii acestei facultăţi, legea nu face distincţie între formele de învăţământ, zi şi frecvenţă redusă.
Din prevederile HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.l.C. rezultă, însă, că forma de învăţământ „frecvenţă redusă" este rezervată exclusiv agenţilor de poliţie/subofiţerilor cu rezultate profesionale foarte bune şi că, la absolvire, dacă promovează examenul de licenţă, aceştia primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi [art. 20 alin. (1) şi (4) din H. G. nr. 294/200].
B.Celelalte instituţii de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 10 alin. (2) din HG nr. 294/2007, adică Facultăţile de Pompieri şi Arhivistică, precum şi alte instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor [art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002].
Agenţii de poliţie absolvenţi ai acestor din urmă instituţii de învăţământ superior pot deveni ofiţeri de poliţie, având dreptul de a participa la concursul organizat în acest scop, în condiţiile prezentei legi [art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002].
În cauză, este necontestat şi rezultă din actele depuse la dosar (adeverinţa nr. 28/40246 din 3 august 2007) că, urmare selecţionării de către unitatea în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea, ca agent de poliţie, intimatul-reclamant a promovat examenul de admitere la Facultatea de Drept (în prezent Facultatea de Poliţie) din cadrul Academiei de Poliţie A.l.C., a urmat cursurile acesteia la profilul „Ştiinţe juridice", specializarea „Drept", forma de învăţământ „frecvenţă redusă" şi a absolvit examenul de licenţă la aceeaşi instituţie de învăţământ, în sesiunea iulie 2007, cu media 8,25.
Drept urmare, intimatului-reclamant, în calitate de absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.l.C., îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (1) coroborat cu art. 21 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 360/2002, respectiv cele ale art. 20 alin. (4) din HG nr. 294/2007, conform cărora i se acordă primul grad de ofiţer, respectiv gradul profesional de subinspector de poliţie, şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni, la expirarea căreia susţine examenul de definitivare în profesie, a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliţie.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse ca nefondate, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii I.P.J. Galaţi şi M.I.R.A. împotriva sentinţei nr. 37/F din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4352/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
