ICCJ. Decizia nr. 4353/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4353/2008
Dosar nr. 104/46/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63/F-C din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.L.G., în contradictoriu cu pârâtele C.M.P. şi A.N.F.P., astfel cum a fost precizată la data de 12 martie 2008, prin care solicita să se dispună repartizarea sa pe postul de manager public asistent tr. II, conform opţiunii, precum şi obligarea pârâtelor la plata în solidar a unor despăgubiri echivalente cu diferenţele dintre salariul de manager public asistent şi cel de consilier superior tr. III de salarizare la Primăria Câmpulung Muscel, pentru perioada 1 februarie 2007 - 1 martie 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat ca întemeiate excepţiile prematurităţii şi rămânerii fără obiect a acţiunii, invocate de pârâte.
Astfel, cu privire la prima excepţie, instanţa de judecată a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtei A.N.F.P. cu solicitarea înregistrată la data de 4 ianuarie 2008 şi, fără a aştepta răspunsul acesteia, la data de 7 februarie 2008, a introdus acţiune în justiţie, cu motivarea că postul pentru care şi-a exprimat opţiunea finală, ocupat de numitul V.O.E., a devenit vacant prin renunţarea acestuia în favoarea reclamantei.
Apreciind că Legea nr. 188/1999, menţionată ca temei legal al acţiunii, nu conţine prevederi referitoare la acest aspect, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor care, la art. 8, prevede că instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
Referitor la cea de a doua excepţie, instanţa de fond a reţinut că, din documentaţia ataşată la dosar, a rezultat că reclamanta a ocupat poziţia nr. 37, exprimându-şi o unică opţiune, cuprinsă în tabelul nr. 391 din 8 ianuarie 2008, cu precizarea expresă că, în cazul imposibilităţii ocupării acestuia, îşi va păstra funcţia publică deţinută ca şef serviciu Venituri Persoane Fizice şi Juridice din cadrul Primăriei Câmpulung.
Având în vedere schimbările intervenite, A.N.F.P. a convocat o şedinţă a comisiei în 2 februarie 2008, care a luat în discuţie opţiunile finale ale absolvenţilor, între care şi cea a reclamantei, astfel că, aşa cum a recunoscut şi aceasta, rezultatul analizei schemei de repartizare s-a materializat prin Decizia nr. 126 din 1 aprilie 2008, de numire a reclamantei în funcţia publică de manager public asistent, tr. II la D.G.F.P. Argeş, conform solicitării sale, reclamanta luând cunoştinţă despre demersurile pârâtelor, prin răspunsul dat plângerii sale prealabile, în data de 29 februarie 2008, în termen legal, în cursul soluţionării prezentei acţiuni.
Pentru aceste motive, se arată în considerentele sentinţei recurate, solicitarea reclamantei de a fi obligate pârâtele la plata diferenţelor salariale dintre cele două funcţii este nejustificată.
In plus, reţine instanţa de fond, la data formulării cererii, reclamanta era doar absolventă a programului de formare specializată cu durata de 1 an şi nu angajată în funcţia de manager, astfel că, fără a presta atribuţiile corespunzătoare acestei funcţii, nu putea fi remunerată şi nici îndreptăţită să solicite asemenea despăgubiri, prejudiciul despre care aceasta a făcut vorbire nefiind dovedit; or, pentru munca prestată în actuala funcţie, reclamanta a primit remuneraţia corespunzătoare.
Concluzionând, instanţa de judecată reţine că reclamanta s-a adresat prematur instanţei însă, pe parcursul soluţionării acţiunii acesteia, cererea i-a fost soluţionată favorabil, ceea ce face ca acţiunea să fi rămas fără obiect în privinţa primului capăt şi să fie nejustificată cu privire la cel de-al doilea capăt, neputându-se reţine culpa pârâtelor pentru situaţia creată.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3041 C. proc. civ.. Recurenta solicită modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtelor în solidar la plata unor despăgubiri de 15262,27 lei echivalente cu diferenţele dintre salariul de manager public asistent, treapta profesională II şi actualul salariu de consilier superior treapta de salarizare III la Primăria Câmpulung-Muscel în perioada 1 februarie 2007-1 martie 2008. cu plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.
Arată recurenta că deşi petitul 1 al acţiunii a fost executat prin emiterea Deciziei Ministerului Economiei şi Finanţelor, D.G.F.P. Argeş nr. 126 din 1 aprilie 2008 şi numirea sa ca manager public asistent, treapta II începând cu 1 aprilie 2008 în mod greşit prima instanţă nu a acordat cheltuielile de judecată cerute în baza art. 274 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit s-a reţinut excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, deşi cererea de chemare în judecată a fost înregistrată după mai bine de 30 zile de la data formulării plângerii prealabile şi că raportat la obiectul acţiunii nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile în virtutea principiului liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 şi art. 52 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.
Consideră că este îndreptăţită la plata despăgubirilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost repartizată la timp, ci o întârziere de peste un an de zile.
Prin întâmpinare, intimata A.N.F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe care a apreciat corect primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, urmare a faptului că prin intermediul adresei nr. 1426345 din 28 februarie 2008 şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) din OUG nr. 56/2004, privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, cu modificările şi completările ulterioare.
În privinţa despăgubirilor de 15.262,27 lei arată intimata în mod corect au fost respinse, întrucât la data pronunţării cererii, reclamanta era absolventă a programului de formare specializată cu durata de 1 an şi nu angajată în funcţia de manager public, iar fără a presta atribuţiile corespunzătoare acestei funcţii, nu poate fi nemunerată şi astfel îndreptăţită să solicite suma cu titlu de despăgubire.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi conform art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Recurenta reclamantă L.G.S. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.F.P. şi C.M.P. să fie repartizată conform opţiunii sale pe postul de manager public asistent treapta II.
Acest capăt de cerere a rămas fără obiect, reclamanta fiind repartizată conform opţiunilor exprimate de aceasta în tabelul nr. 799 din 25 februarie 2008, începând cu data de 1 aprilie 2008, prin Decizia nr. 126 din 1 aprilie 2008 în funcţia publică de manager public asistent treapta II la D.G.F.P. Argeş, iar sub acest aspect hotărârea nu este criticată.
Capătul doi de cerere prin care reclamanta recurentă solicită plata unor despăgubiri de la pârâte este nefondat şi în mod corect a fost respins, întrucât nu există o conduită culpabilă a autorităţilor pârâte, recurenta absolventă a programului de formare specializate cu durata de un an a optat pentru un singur post respectiv cel din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Argeş, fapt care a făcut imposibilă plasarea ei conform opţiunii sale finale, deoarece pe acest post a fost repartizată altă persoană care, obţinând un punctaj mai bun decât reclamanta în urma evaluării, a avut prioritate la plasarea în funcţia de manager public.
Prin opţiunea formulată, reclamanta recurentă a solicitat totodată, ca în situaţia în care nu va putea accede la postul de manager public în cadrul Instituţiei Prefectului, judeţul Argeş, să revină la funcţia de şef serviciu Venituri Persoane Fizice şi Juridice în cadrul Primăriei municipiului Câmpulung.
Procedura repartizării absolvenţilor programului de formare specializată cu durata de 1 an organizat de Institutul Naţional de Administraţie este reglementată de art. 12 din OUG nr. 56/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că pentru întocmirea schemei finale de repartizarea pe funcţiile publice de manager public, absolvenţii trebuie să formuleze opţiunile finale.
Hotărârea primei instanţe este criticabilă sub aspectul greşitei motivări a prematurităţii formulării acţiunii însă se observă că acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că în ce priveşte capătul de cerere, privind despăgubirile nu rezultă culpa pârâtelor pentru situaţia creată.
Astfel recursul vizează de fapt capătul doi de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamantă şi respinse pentru lipsa culpei autorităţilor pârâte.
Sunt de reţinut sub acest aspect apărările formulate de intimata A.N.F.P., potrivit cu care nu au fost dovedite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a instituţiilor chemate în judecată, temeiul juridic de acordare a unor despăgubiri, respectiv nu există o conduită culpabilă a autorităţilor, recurenta fiind cea care a optat pentru un singur post.
Critica ce vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., nu poate fi reţinută, acţiunea fiind respinsă sub ambele capete de cerere, nefiind temei pentru obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.L.G. împotriva sentinţei nr. 63/F-C din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1399/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
