ICCJ. Decizia nr. 4330/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4330/2008
Dosar nr. 6705/1/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 7162/1154 din 29 februarie 2008, H.T.I., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a solicitat, în temeiul prevederilor art. 22-23 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător", numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Slatina sau la Judecătoria Constanţa. Ulterior, acesta a solicitat numirea la oricare dintre instanţele la care există posturi vacante de judecător.
În sprijinul cererii sale, petentul a invocat argumente de ordin personal, familial, în legătură cu volumul de muncă al judecătorilor la instanţele implicate, precum şi cu posturile ocupate şi cele vacante la instanţele şi parchetul implicate.
Consiliul Superior al Magistraturii, Secţia pentru judecători, prin hotărârea nr. 203 din 26 iunie 2008, la art. 1, a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător de către procurorul H.T.I..
Ulterior, însă, prin Hotărârea nr. 616 din 26 iunie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins mai multe cereri formulate de unii procurori care au optat pentru numirea în funcţia de judecător, printre care şi petentul H.T.I.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în ceea ce îl priveşte pe petent, că soluţia se impune, întrucât, în ipoteza admiterii cererii de numire în funcţia de judecător, încărcătura pe procuror înregistrată la unitatea de parchet unde îşi desfăşoară activitatea acesta, situată sub media naţională pentru 2007, va creşte semnificativ, urmând a se situa peste media la nivel naţional, situaţie de natură a îngreuna buna desfăşurare a activităţii respectivei unităţi de parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 republicată, H.T.I., considerând-o ca fiind nelegală, arbitrară, adoptată cu exces de putere şi discriminatorie.
Recurentul a susţinut că, în mod eronat, la analizarea cererii sale, intimatul a avut în vedere exclusiv Judecătoria Tulcea, deşi el solicitase numirea în funcţia de judecător la oricare dintre instanţele de judecată şi posturi vacante existau şi la alte instanţe, unde, prin hotărârea nr. 592/2008, au fost numiţi alţi procurori.
A arătat că hotărârea recurată este netemeinică şi nefondată, chiar şi în ipoteza raportarii la instanţa menţionată de intimat, respectiv Judecătoria Tulcea, deoarece nu au fost avute în vedere criteriile legale ce trebuie avute în vedere la analizarea unui astfel de cereri, ceea ce atrage şi subiectivitatea actului în cauză.
Astfel, a precizat că, în raport cu volumul de activitate al instanţelor implicate, Judecătoria Tulcea este într-o situaţie net defavorabilă faţă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, această din urmă unitate fiind atractivă şi vizată de către alţi procurori sau absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, nepunându-se problema ocupării posturilor vacante aici.
S-a mai susţinut de către recurent că hotărârea în discuţie este adoptată cu exces de putere, pentru că intimatul a ignorat datele statistice reale şi punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, care i-a avizat favorabil cererea de numire în funcţia de judecător.
Recurentul a criticat hotărârea nr. 616 din 26 iunie 2008 şi pentru motivul că ar fi discriminatorie, arătând că, prin alte hotărâri, respectiv nr. 592 din 26 iunie 2008 şi nr. 762 din 10 iulie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile de numirea în funcţia de judecător a unui număr de 9 procurori, aceştia fiind în situaţii similare cu a sa.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 616 din 26 iunie 2008, s-au respins cererile de numirea în funcţia de judecător formulate de un număr de 6 procurori, printre care şi recurentul, în temeiul prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 22-23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 republicată şi modificată.
Critica recurentului cu privire la faptul că intimatul nu a dat o corectă şi completă soluţionare cererii sale este nefondată.
Astfel, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate (pct. 4 pag. 5/10 din hotărâre), intimatul a reţinut în mod corect solicitarea recurentului, menţionând că acesta a cerut ulterior „numirea la oricare dintre instanţele la care există posturi vacante de judecător", cu privire la numirea la Judecătoria Tulcea reţinându-se în mod explicit caracterul" subsidiar" al cererii.
În ceea ce priveşte referirile la criteriile prevăzute de lege la adoptarea hotărârii atacate, se constată că acestea au fost respectate.
În cuprinsul hotărârii atacate, au fost menţionate astfel: înscrisurile prezentate privind traseul profesional al solicitantului, avizele date de conducerile parchetelor şi instanţelor implicate, prestaţia avută în cadrul interviului susţinut în faţa plenului Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi politica de resurse umane adoptată.
Au fost respectate astfel şi prevederile art. 22 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 cu privire la criteriul volumului de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţa şi parchetul implicate în procedura de transfer.
În ceea ce priveşte conţinutul concret şi datele statistice menţionate de intimat cu privire la volumul de activitate şi încărcătura pe procuror, aceste aspecte vizează oportunitatea actului contestat, ce exced limitelor de legalitate ale controlului judecătoresc în contencios administrativ.
Şi oricum, recurentul nu a dovedit prin vreo probă administrată, că cifrele menţionate de intimat ar fi nereale, după cum susţine.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea ar fi pronunţată cu exces de putere, Curtea reţine că şi acesta este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".
În speţă însă, recurentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că, prin emiterea hotărârii contestate, intimatul şi-a încălcat limitele competenţei legale sau că a încălcat vreun drept sau vreo libertate cetăţenească.
Dimpotrivă, în raport cu competenţele ce-i revin potrivit prevederilor art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 republicată şi modificată, art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată şi ale art. 23 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să-şi exercite atribuţia de a propune sau nu numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, drept care aparţine în exclusivitate Plenului C.S.M.
Având în vedere cele expuse şi cum nici critica vizând caracterul discriminatoriu al hotărârii nu se verifică, ţinând cont că nu s-a făcut dovada identităţii de situaţii cu cazurile exemplificate de recurent prin hotărârile nr. 592/2008 şi nr. 762/2008, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.T.I. împotriva hotărârii nr. 616 din 26 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4323/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4332/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
