ICCJ. Decizia nr. 4456/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4456/2008
Dosar nr. 128/45/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respinsă excepţia lipsei procedurii plângerii prealabile, invocată de pârâtul M.I.R.A.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră (ISPF) Iaşi, fiind respinsă acţiunea faţă de acesta.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu M.I.R.A. şi având ca obiect anularea Ordinului nr. 9/II/4156 din 24 august 2007.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării aceluiaşi ordin.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt : că reclamantul este absolvent al promoţiei 1985 al Şcolii de Subofiţeri Grăniceri, iar la data de 1 ianuarie 1994 a fost avansat „soblocotenent", ca urmare a promovării examenului organizat de Ministerul Internelor pentru trecerea în „Corpul ofiţerilor"; că, ulterior, a dobândit funcţia de inspector de poliţie; că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 360/2002 au prevăzut pentru „Corpul ofiţerilor de poliţie" condiţia ca aceştia să aibă studii superioare, iar cele ale art. 73 alin. (8) au prevăzut o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru ca poliţiştii să-şi definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcţiei pe care o deţineau la aceeaşi dată (24 august 2002); că reclamantul, deşi se afla sub incidenţa acestei obligaţii legale, nu şi-a desăvârşit studiile până la 24 august 2007, din acest motiv fiind încadrat în „Corpul agenţilor de poliţie" cu grad de agent şef principal prin ordinul atacat acum.
În drept, a reţinut instanţa că legiuitorul a prevăzut un termen de graţie strict, pe care reclamantul nu l–a respectat, iar cursurile şcolii militare absolvite în anul 1985 sunt echivalente unor studii postliceale, iar nu celor universitare, de lungă sau scurtă durată.
În aceste condiţii, a apreciat instanţa că ordinul atacat este legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul critică sentinţa ca nelegală întrucât nu a anulat ordinul, deşi acest act este nelegal în raport cu dispoziţiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 360/2002, care prevăd că, pe data intrării în vigoare a legii, gradele militare ale poliţiştilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, cu menţinerea drepturilor câştigate anterior.
Consideră recurentul că instanţa a interpretat greşit legea, întrucât a considerat că dreptul câştigat de reclamant prin efectul legii (gradul său) poate fi încălcat prin altă dispoziţie a aceleiaşi legi.
Astfel, afirmă recurentul că textul art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu-i este aplicabil lui, raportat la pregătirea sa: absolvent al Şcolii Militare de Subofiţeri Grăniceri (1985) şi al cursului de pregătire a ofiţerilor grăniceri (1994).
În fine, arată recurentul că în prezent este absolvent al studiilor superioare, cu examenul de licenţă promovat.
În subsidiar, recurentul solicită ca instanţa să constate că el poate deţine o funcţie mai mică (având în vedere lipsa studiilor superioare), dar cu menţinerea gradului de „inspector" pe care îl avea la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002.
Solicită recurentul şi suspendarea efectelor ordinului atacat, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii, fără a motiva cererea.
Recursul nu se fondează.
1.Până la apariţia Legii nr. 360/2002, statutul poliţiştilor, sub aspectul carierei lor, era reglementat de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, căci dispoziţiile art. 109 din această lege prevedeau aplicarea ei în mod corespunzător şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinând Ministerului de Interne. Ca urmare, în ceea ce priveşte salarizarea, lor li se aplica Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar şi unele drepturi.
Astfel, Legea nr. 80/1995 prevedea, în art. (1), că sunt „cadre militare" cetăţenii români cărora li s-a acordat gradul de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile legii.
Art. 3 din lege defineşte gradul militar ca fiind un drept al titularului care reprezintă recunoaşterea, în plan social, a calităţii de cadru militar şi prevede expres că gradul nu se poate pierde decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 7 din lege stipulează că încadrarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi a subofiţerilor în funcţii se face ţinând seama de: nevoile forţelor armate, competenţa şi conduita morală a acestora.
În fine, art. 75 prevede că ofiţerii se numesc, de regulă, în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade egale sau mai mari cu cel mult două trepte faţă de cele pe care le au, iar art. 74 alin. (2) că, la numirea în funcţii, se va respecta principiul ca cei numiţi să nu fie subordonaţi altora cu grade mai mici.
Aşadar, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 un poliţist putea avea un grad militar mai mic decât funcţia pe care o deţinea, iar numirea în funcţie nu se făcea în raport direct cu nivelul studiilor pe care poliţistul le avea la acel moment.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, legiuitorul a urmărit schimbarea principiilor de funcţionare a poliţiei şi transformarea acestui corp profesional, dintr-unul militar într-unul civil, format din funcţionari publici cu statut special.
Din acest motiv, dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevăd echivalarea gradelor militare ale poliţiştilor cu gradele profesionale noi, instituite de această lege. Astfel, conform lit. A) a textului, gradul militar de „locotenent" al ofiţerului de poliţie se echivalează cu gradul profesional de „inspector de poliţie" etc.
Dar acest text al legii are ca scop demilitarizarea poliţiei, prin regândirea gradelor, şi de aceea nu are nicio legătură cu alin. (8) al aceluiaşi articol care are drept scop schimbarea criteriilor după care poliţiştii pot ocupa în continuare funcţia pe care o deţineau la data de 24 august 2002 (intrarea în vigoare a legii), legând funcţia de nivelul studiilor, ceea ce în Legea nr. 80/1995 nu era important şi nici obligatoriu, căci funcţia putea fi mai mare decât gradul, iar nivelul studiilor nu avea nici o relevanţă.
În speţă, la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, recurentul avea gradul militar de „locotenent", funcţia de „ofiţer III" şi studii de nivel postliceal.
Or, noua lege prevedea, la art. 14, că poliţiştii din „Corpul ofiţerilor de poliţie" sunt persoane cu studii de nivel superior şi instituia o ierarhie a gradelor profesionale ale acestora, inclusiv cel de „inspector de poliţie", iar art. 73 alin. (1) stabilea echivalarea gradelor militare ca cele profesionale.
Ca urmare, recurentului i-a fost echivalat gradul de „locotenent" cu cel de „inspector de poliţie" dar funcţia sa de „ofiţer III" nu corespundea nivelului de studii prevăzut de lege, situaţie pe care aceasta nu o sancţiona însă imediat, întrucât dispoziţiile art. 73 alin. (8) acordau o perioadă de graţie în care recurentul îşi putea desăvârşi studiile superioare.
2. Menţinerea „drepturilor câştigate anterior", pe care recurentul o invocă în temeiul dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din lege, nu se referă la păstrarea funcţiei de „ofiţer III" fără a îndeplini condiţia studiilor superioare prevăzută de acelaşi text, ci la drepturile băneşti deţinute până la acea dată, 24 august 2002, în temeiul Legii nr. 138/1999 şi anume : solda de funcţie şi cea de grad prevăzute de art. 3, precum şi celelalte drepturi băneşti (indemnizaţii, sporuri) prevăzute de art. 16 şi următoarele din aceeaşi lege.
3. În ceea ce priveşte cererea subsidiară, ea este contrară principiilor instituite de Legea nr. 360/2002, căci numai un poliţist cu funcţia de ofiţer va avea gradul de „inspector de poliţie" „ofiţer", iar „ofiţer" nu poate fi decât un poliţist cu studii superioare.
Pentru a păstra gradul profesional de „inspector de poliţie", dobândit prin echivalare în temeiul legii, recurentul trebuie să-şi păstreze şi calitatea de „ofiţer", cea care i-a permis echivalarea. Or, pentru a fi „ofiţer" el este obligat să-şi desăvârşească studiile conform art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002.
3. În fine, situaţia de fapt învederată de recurent că ar fi absolvit studiile superioare, între timp, nu este dovedită cu înscrisuri, dar chiar dacă ar fi fost, nu are relevanţă juridică asupra sentinţei, care este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinţei nr. 105 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4467/2008. Contencios → |
|---|
