ICCJ. Decizia nr. 4469/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4469/2008
Dosar nr. 4026/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 137 din 9 septembrie 2008 a admis acţiunea reclamantului S.C., formulată în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi D.R.P.C.I.V., obligând pârâţii să emită un act prin care să îl treacă pe reclamant în corpul ofiţerilor, în baza rezultatelor concursului promovat la data de 5 decembrie 2005.
Instanţa de fond a reţinut totodată că excepţiile invocate, vizând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei D.R.P.C.I.V. ca şi a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, sunt neîntemeiate întrucât, pârâta D.R.P.C.I.V. fiind angajatorul reclamantului, are legitimitate procesuală în cauzele de interesează raportul de serviciu al angajaţilor săi, cum este şi cazul reclamantului. În ceea ce priveşte lipsa procedurii prealabile, dat fiind obiectul prezentei cereri, prin care se critică tocmai refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, instanţa de fond a stabilit că nu se impune parcurgerea procedurii prealabile administrative, prevăzută de art. din Legea nr. 54/2004, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 9 din Legea nr. 88/1999.
Instanţa de fond a respins şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de M.I.R.A., apreciind că aceasta este neîntemeiată în raport de termenul de 6 luni prevăzut de art. 1 ain. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, reclamantul primind răspunsul apreciat ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale vătămător, cu adresa nr. 16454 din 18 ianuarie 2007, dată în raport cu care introducerea acţiunii în justiţie la 4 iunie 2007 apare ca fiind realizată în termenul legal prevăzut.
În fine, pe fondul cererii instanţa a reţinut că pârâţii au refuzat nelegal şi nejustificat să valorifice rezultatele concursului promovat de reclamant pentru trecerea sa în corpul ofiţerilor, pentru motive ce nu au fost înscrise în condiţiile de participare la concurs, şi care nefiindu-i aduse la cunoştinţă, din culpa organizatorilor, nu-i puteau fi opuse reclamantului, respectiv absolvirea unui concurs postuniversitar sau masterat şi 1 an vechime în specialitate, ca cerinţe obligatorii înscrise în fişa postului (pct. 3.2 şi 2 din cap B).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâţii M.I.R.A. cât şi D.R.P.C.I.V., din cadrul M.I.R.A.
(i) Recurentul-pârât M.I.R.A. a apreciat că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, întrucât nu poate fi trecut din Corpul agenţilor de poliţie, în Corpul ofiţerilor de poliţie, astfel cum s-a dispus, un agent care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi înscrise în fişa postului pe care ar urma să fie încadrat.
S-a arătat astfel că reclamantul a participat în luna decembrie 2005 la un concurs pentru ocuparea unui post de ofiţer, organizat în cadrul D.R.P.C.I.V., fiind declarat „reuşit" cu propunerea de trecere în corpul ofiţerilor de poliţie, înaintată pe cale ierarhică, propunere care nu a putut fi primită întrucât s-a constatat că nu îndeplinea condiţiile din fişa postului, fiind însă evident că dreptul de participare la concurs i-a fost acordat, neputând fi îngrădit.
În fine, s-a mai arătat că instanţa, greşit a reţinut că reclamantul are un drept câştigat, fiind declarat admis la concurs, în condiţiile în care nu poate ocupa un post pentru care nu îndeplineşte toate cerinţele din fişa posturi care a şi fost ocupat între timp, poziţia pentru care a fost susţinut concursul neputând fi păstrată vacantă.
(ii) Recurentul-pârât D.R.P.C.I.V. din cadrul M.I.R.A., a criticat la rândul său sentinţa instanţei de fond invocând ca prim motiv de recurs, prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. privind neconstituirea primei instanţe potrivit dispoziţiilor legale. În opinia acestui recurent litigiul de faţă, având natura unui litigiu de muncă trebuia soluţionat în compunerea prevăzută de art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.
S-a mai susţinut că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că între reclamant şi D.R.P.C.I.V. există un raport de serviciu motiv pentru care a şi respins fără temei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive când în realitate, raportul de serviciu este stabilit cu Prefectul Maramureş, S.P.C.R.P.C.I.V. Maramureş.
Printr-o altă critică, recurentul a arătat că în opinia sa, acţiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, dată fiind lipsa procedurii prealabile, motivaţia instanţei în sensul respingerii excepţiei de inadmisibilitate invocată fiind eronată, ca de altfel şi în ceea ce priveşte soluţionarea celorlalte excepţii invocate în cauză.
În fine, pe fondul acţiunii reclamantului-intimat acest recurent a arătat că potrivit competenţelor sale, a înaintat toată documentaţia privindu-l pe intimat, la direcţia de management resurse umane din cadrul M.I.R.A., autoritate care i-a comunicat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în fişa postului pentru ca reclamantul să fie trecut în corpul ofiţerilor de poliţie, respectiv nu are curs postuniversitar sau masterat şi nici 1 an de vechime în specialitate.
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi prin prisma criticilor formulate de cei doi recurenţi-pârâţi, reţine că nu subzistă nici un motiv legal care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii recurate, pentru considerentele comune, sau după caz punctuale, raportat la motivele de recurs dezvoltate, în continuare arătate.
Reclamantul-intimat S.C., a participat la data de 5 decembrie 2005 la concursul de admitere în corpul ofiţerilor de poliţie, organizat de către pârâtul-recurent D.R.P.C.I.V., pe care l-a promovat, împrejurare de altfel necontestată în cauză.
Prin adresa nr. 16454 din 18 ianuarie 2007 emisă de pârâţi, i s-a comunicat reclamantului-intimat că din analiza documentelor prezentate pentru ocuparea postului, urmare a concursului promovat, a rezultat că nu îndeplinea, la data concursului, condiţiile prevăzute în fişa postului scos la concurs în sensul că nu avea absolvit un curs postuniversitar sau de master şi respectiv 1 an vechime în specialitate, aceste neconcordanţe nefiind sesizate de către comisia de concurs care trebuia să îl informeze că nu putea de fapt să participe la concurs.
Înalta Curte reţine totodată din cuprinsul anunţului privind organizarea şi desfăşurarea, în ziua de 5 decembrie 2005 a concursului pentru ocuparea unei funcţii libere de ofiţer poliţie la Serviciul comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, prin trecerea agenţilor de poliţie, absolvenţi ai Academiei de Poliţie „A.I.Cuza" că singurele 4 condiţii de participare la concurs, anunţate şi făcute public au fost cele referitoare la calitatea de absolvent al Academiei de Poliţie, cu diplomă de licenţă, declararea ca „apt medical şi psihologic" pentru trecerea în corpul ofiţerilor, inexistenţa unei sancţiuni disciplinare la data înscrierii la concurs şi nepunerea la dispoziţie, potrivit art. 65 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul Poliţistului.
Nici unul din documentele depuse la dosar nu indică împrejurarea că reclamantului-intimat i-ar fi fost aduse la cunoştinţă în vederea participării la concurs că trebuie să îndeplinească şi alte condiţii faţă de cele public afişate prin anunţ.
Nu sunt întemeiate criticile formulate în legătură cu greşita compunere a completului ce a soluţionat cauza de faţă.
Cererea reclamantului a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi ea are indiscutabil natura unui litigiu de contencios administrativ şi nicidecum a unui litigiu de muncă. Corect a reţinut instanţa de fond că obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă refuzul de soluţionare în termenul legal al unei cereri, vătămător pentru reclamant.
Drept urmare, compunerea instanţei ce a soluţionat cauza de faţă, promovată corect pe calea contenciosului administrativ a fost cea legală, potrivit art. 10 alin. (1), teza finală din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data judecării cererii.
De altfel motivele de recurs prezentate de acest recurent, mai sus-descrise, sunt şi contradictorii, căci pe de o parte se susţine natura litigiului de muncă dar, pe de alta, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, specifică cauzelor de contencios administrativ.
Independent însă de acest aspect, Înalta Curte reţine că în mod corect şi pe deplin motivat a respins instanţa de fond toate excepţiile invocate în cauză.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, rezultă, astfel cum în mod constant s-a consacrat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi, că procedura prealabilă este impusă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, nu şi în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, ori al tăcerii autorităţii publice.
Corect a stabilit instanţa de fond şi cadrul procesual, recurenta D.R.P.C.I.V. având calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul-intimat era funcţionar public subordonat respectivei direcţii, această autoritate a şi organizat concursul pentru promovarea pe postul de ofiţer, câştigat de intimat şi, în fine, a şi avansat recurentului-pârât M.I.R.A. documentaţia pentru trecerea în corpul ofiţerilor a candidaţilor admişi, după cum a şi confirmat prin chiar recursul de faţă.
În fine, Înalta Curte reţine că şi celelalte critici ale recurenţilor vizând fondul cauzei sunt neîntemeiate, întrucât, după cum cu justeţe a reţinut şi instanţa de fond, intimatul-reclamant a câştigat în condiţii de deplină legalitate un concurs îndeplinind condiţiile şi cerinţele ce au fost public anunţate şi solicitate. Împrejurarea că membrii comisiei de examinare nu au sesizat, la data concursului, aspectele indicate de pârâţi prin adresa nr. 16454/2007, nu îi este imputabilă reclamantului intimat şi nici nu trebuie să conducă la imposibilitatea valorificării drepturilor câştigate de acesta.
Aşa fiind, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că în raport de toate cele prezentate, refuzul autorităţilor recurente de a valorifica rezultatele obţinute în condiţii de legalitate intimatul reclamant, este un refuz nelegal şi nejustificat, vătămător, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că în mod corect a fost admisă acţiunea, criticile aduse hotărârii instanţei de fond fiind neîntemeiate.
Se vor respingere aşadar ca nefondate în temeiul art. 312 C. proc. civ. ambele recursuri formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.I.R.A. şi D.R.P.C.I.V. împotriva sentinţei civile nr. 1137 din 9 aprilie 2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4468/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4472/2008. Contencios → |
|---|
