ICCJ. Decizia nr. 4468/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4468/2008
Dosar nr. 6797/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1232 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de numiţii H.L., ş.a., în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Comerţului, având ca obiect obligarea pârâtului să actualizeze pensiile de serviciu conform art. 7 din OUG nr. 36/2003 prin transmiterea către C.N.P., conform art. 39 din Normele de aplicare a OUG nr. 36/2000 anexa 6, a listei cuprinzând noile venituri salariale nete corespunzătoare creşterilor salariale prevăzute de OUG nr. 92/2004 şi OG nr. 2/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt: că reclamanţii sunt membrii ai personalului diplomatic şi consular pensionaţi şi au formulat acţiunea în temeiul dispoziţiilor art. 7 din OUG nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, dar din textul acestui articol rezultă că actualizarea pensiilor de serviciu intervine în situaţia în care salariul de bază al personalului aflat în activitate a fost majorat în condiţiile legii; că „salariul de bază al personalului aflat în activitate" este salariul de bază al persoanelor cu aceleaşi funcţii din direcţiile generale cu atribuţii de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională din Ministerul Economiei şi Comerţului, aflate în activitate în administraţia centrală a Departamentului de Comerţ Exterior; că personalul din acest departament a fost preluat de către Ministerul Economiei şi Comerţului cu menţinerea drepturilor salariale stabilite prin OUG nr. 64/2003 consecinţa fiind că beneficia de o salarizare mai mare, prevăzută de anexa I, faţă de cea prevăzută în celelalte anexe; că personalul în activitate care intră sub incidenţa art. 7 nu a beneficiat de nici o majorare a salariilor pentru anul 2004, dintre cele prevăzute de OUG nr. 123/2003 şi nici pentru anii 2005 şi 2006, pe temeiul OUG nr. 92/2004 şi respectiv OG nr. 2/2006.
În raport cu această situaţie de fapt, instanţa a constatat că: dacă acelei categorii speciale de funcţionari în activitate din Departamentul de Comerţ Exterior nu li s-au majorat salariile, nici reclamanţilor nu li se pot actualiza pensiile astfel cum solicită, astfel încât cererea lor de a fi obligat Ministerul Economiei şi Comerţului la întocmirea listelor privind actualizarea pensiilor de serviciu este neîntemeiată.
În privinţa cererii reclamanţilor de actualizare a pensiei conform dispoziţiilor OG nr. 6/2007, instanţa a apreciat că ea e prematură, ordonanţa fiind emisă la 24 ianuarie 2007, nefiind încă aplicată efectiv.
Ca urmare, acţiunea fost respinsă întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen recursurile de faţă reclamanţii (V.G. separat de ceilalţi reclamanţi), motivele şi argumentele lor fiind identice.
În cererile lor, recurenţii, susţin că instanţa de fond a apreciat greşit faptul că nivelul de salarizare mai mare conform anexei 1, al personalului din fostul Departament al Comerţului Exterior, trebuie să constituie un motiv de nemajorare a salariilor acestei categorii de personal, deoarece, în realitate, art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003, prin care a luat fiinţă Ministerul Economiei şi Comerţului, stabileşte că: „ Personalul instituţiilor care se reorganizează sau îşi schimbă raporturile de subordonare conform prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi menţine, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituţiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative."
Susţin recurenţii că în baza acestui articol se pot deduce două aspecte .
a) că personalul care se reorganizează, indiferent de subordonare, îşi menţine nivelul de salarizare avut. Personalul din Departamentul Comerţului Exterior, devenit ulterior în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, direcţii generale cu atribuţii de comerţ exterior din subordinea ministrului delegat pentru comerţ, a fost salarizat potrivit nivelului din anexele 1 ale actelor normative privind drepturile salariale ale funcţionarilor publici, mai mare decât nivelul de salarizare al funcţionarilor publici din celelalte direcţii din Ministerul Economiei şi Comerţului.
b) că termenul până la care se menţine nivelul de salarizare avut în momentul reorganizării este data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituţiile publice. Personalul din direcţiile de comerţ exterior trebuie să fie salarizat şi în prezent conform nivelului prevăzut în anexele 1 ale actelor normative în vigoare în fiecare din anii 2005, 2006 şi 2007. Denumirea Ordonanţei nr. 6/2007 este „Ordonanţă privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007". Nu există nicio prevedere legală ulterioară OUG nr. 64/2003, prin care s-a înfiinţat Ministerul Economiei şi Comerţului, care să abroge sau să modifice art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003 privind menţinerea nivelului de salarizare a personalului din instituţiile care se reorganizează sau îşi schimbă gradul de subordonare.
Arată recurenţii că instanţa de fond a constatat, în mod greşit, că în anul 2004 personalul din direcţiile de comerţ exterior din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului nu a beneficiat de creşterile salariale prevăzute de OUG nr. 123/2003, deoarece Art. 43 alin. (1) din O.U.G nr. 123/2003 invocat de instanţa de fond, precizează, dimpotrivă, că personalul instituţiilor care se reorganizează sau îşi schimbă raporturile de subordonare conform OUG nr. 64/2003 îşi menţine nivelul de salarizare prevăzut prin actele normative în vigoare, la care se aplică creşterile salariale prevăzute de art. 1.
Tocmai ţinând seama de aceste prevederi ale art. 43 alin. (1) din OUG nr. 123/2003 Ministerul Economiei şi Comerţului a majorat corect în anul 2004 salariile personalului din direcţiile de comerţ exterior la 1 ianuarie 2004 şi 1.10.2004, aplicând creşterile prevăzute de câte 6 % la nivelul de salarizare din anexa 1 a OUG nr. 192/2002. Majorarea salariilor acestei categorii de personal a avut loc şi la 1 noiembrie 2004, conform nivelului prevăzut în anexa 1 la OUG nr. 82/200.
Susţin recurenţii că invocarea, de către instanţa de fond, a prevederilor art. 39 din OUG nr. 92/2004 şi art. 41 din OUG nr. 2/2006, potrivit cărora „funcţionarii publici care la data de 1 ianuarie 2005 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivii prezentei ordonanţe, îşi păstrează salariul de bază avut" , este eronată, deoarece se compară nivelul de salariu avut de personalul din direcţiile de comerţ exterior la 31 decembrie 2004 şi prevăzut în anexa 1 la OUG nr. 82/2004, cu nivelul de salarii avut de personalul din celelalte direcţii ale Ministerului Economiei şi Comerţului la 1 ianuarie 2005, prevăzut în anexa II la OUG nr. 92/2004.
Arată recurenţii că argumentarea instanţei în respingerea acţiunii este confuză şi contradictorie, iar înscrisurile depuse de reclamanţi au dovedit că, din anul 2003, salarizarea personalului din comerţul exterior a cunoscut actualizări necesare; Ministerul Economiei şi Comerţului a luat Decizia de a mai majora salariile personalului din direcţiile de comerţ exterior, ca urmare de a nu actualiza pensiile, abia de la 1 ianuarie 2005, dar o asemenea decizie este lovită de nulitate absolută, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din OUG nr. 92/2004; art. 39 alin. (3) din OG nr. 2/2006 şi art. 37 alin. (3) din OG nr. 6/2007 care prevăd că salariile funcţionarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunţări, cu excepţia reţinerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale, orice limitare sau renunţare efectuată cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate absolută.
Susţin recurenţii că veniturile salariale lunare nete cuprinse în listele anexa 6 cu pensionarii care beneficiază de actualizarea pensiei de serviciu, înaintate caselor teritoriale de pensii cu nr. 190344 din 6 februarie 2007 pentru 1 ianuarie 2007 şi nr. 191067 din 4 aprilie 2007 pentru 1 aprilie 2007 şi depuse la dosar, sunt calculate conform salariilor de bază din anexa II la OG nr 6/2007. Aceste salarii sunt la 1 ianuarie 2007 pentru funcţiile de consilier superior clasa I treapta 1 şi 2, mai mici decât cele de la 31 decembrie 2004, prevăzute în anexa 1 la OUG 82/2004.
Arată aceştia că reducerea nivelului de salarizare a avut ca rezultat reducerea în cifre absolute a salariului de bază pentru funcţiile de consilier superior cls. I treptele 2 şi 3, chiar dacă venitul net a fost mai mare prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16 %.
În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor OG nr. 6/2007, arată recurenţii că deşi prin reducerea nivelului de salarizare la cel prevăzut în anexa II, iar salariile de bază rezultate în mărime absolută sunt mai mici pentru funcţiile de consilier superior clasa I treptele 2 şi 3, totuşi, pârâtul a transmis şi pentru aceste categorii de personal, caselor de pensii, anexa nr. 6 pentru actualizarea pensiilor. Criteriul de actualizare a pensiei conform art. 7 din OUG nr. 36/2007 este salariul de bază şi nu venitul net calculat pe baza acestuia. Acesta a fost şi motivul, chiar dacă greşit şi contrar legii, pentru care pârâtul a refuzat actualizarea pensiilor de serviciu.
Susţin recurenţii că şi celelalte ordonanţe privind drepturile salariale ale funcţionarilor publici, invocate şi în motivarea sentinţei nr. 1232 din 9 mai 2007 la paragr. 4 din pagina 4 (art. 39 din OUG nr. 92/2004 şi art. 41 din OG nr. 2/2006) şi OG nr 6/2007 are art. 40, care dispune: „Funcţionarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanţe îşi păstrează salariul de bază avut", iar în această situaţie Curtea ar fi trebuit să constate că nu s-au respectat prevederile legale în ceea ce priveşte menţinerea nivelului de salarizare în anii 2005, 2006 şi 2007 [art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003] şi să declare Decizia pârâtului-intimat de reducere a nivelului de salarizare şi a salariilor de bază, lovită de nulitate absolută, conform prevederilor art. 35 alin (3) din OUG nr. 92/2004, art. 39 alin. (3) din OG nr. 2/2006 şi art. 31 alin. (3) din OG nr. 6/2007.
Susţin recurenţii că în mod greşit a respins instanţa, ca prematură, cererea de actualizare a pensiei şi în raport cu dispoziţiile OG nr. 6/2007, deoarece la data pronunţării sentinţei se aplicaseră deja două majorări de salarii: la 1 ianuarie şi 1 aprilie 2007, iar cea de-a treia s-a efectuat la 1 octombrie 2007.
Arată recurenţii că instanţa a considerat în mod greşit că cererea nu îndeplineşte dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece, din răspunsul Ministerului Economii şi Comerţului nr. 215812 din 22 mai 2006, rezultă clar că acest pârât a refuzat majorarea salariilor şi în consecinţă a refuzat şi majorarea pensiilor de serviciu ale personalului din comerţul exterior, cu scopul evident de a reduce nivelul de salarizare a acestora la nivelul funcţionarilor publici din minister. Dar acelaşi pârât nu poate da o explicaţie temeinică faptului că până la 31 decembrie 2004 salariile funcţionarilor publici din Direcţiile Generale de Comerţ Exterior au fost majorate pe baza nivelului prevăzut în anexa 1 a OUG nr. 192/2002, OUG nr. 123/2003 şi OUG nr. 82/2004, iar de la 1 ianuarie 2005 dispoziţia legală din art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003 nu a mai fost respectată.
Recursul nu se fondează.
Prin acţiunea lor, solicitanţii au reclamant un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Economiei şi Comerţului de a soluţiona cererea: de a actualiza pensiile de serviciu şi de a comunica la C.N.P. listele cu noile venituri salariale nete corespunzătoare creşterilor salariale prevăzute de OUG nr. 92/2004 pentru anul 2005 şi de OG nr. 2/2006 pentru anul 2006.
Dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc „refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere" ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Ca urmare, legalitatea refuzului pârâtului în cauza de faţă trebuie stabilită conform acestor criterii legale.
Curtea de faţă constată, pe baza obiectului cererii, raportat la legea aplicabilă în speţă, că refuzul Ministerului Economiei şi Comerţului nu este nejustificat pentru următoarele argumente:
- Dispoziţiile art. 7 din OUG nr. 36/2003 prevăd: „Pensiile de serviciu se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic şi consular, aflaţi în activitate în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, respectiv a Departamentului de Comerţ Exterior".
Departamentul la care se referă textul a fost preluat de Ministerul Economiei şi Comerţului în anul 2003, în temeiul OUG nr. 64/2003, art. 8 alin. (1), iar personalul său a fost preluat pe funcţii corespunzătoare celor deţinute şi cu menţinerea drepturilor salariale avute.
Dispoziţiile OUG nr. 36/2003 reglementează sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular şi, pentru a actualiza pensiile acestora, a stabilit drept element de referinţă „nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic şi consular aflaţi în activitate".
Reclamanţii solicită expres prin acţiune ca Ministerul Economiei şi Comerţului, cel care a preluat Departamentul de Comerţ Exterior, „să actualizeze pensiile de serviciu", atribuţie care, din punct de vedere legal, nu le incumbă.
Deci, din acest punct de vedere formal, refuzul Ministerul Economiei şi Comerţului este justificat.
Reclamanţii solicită însă, în fond, prin ceea ce ar presupune întocmirea acelor liste cu noile venituri salariale, ca salariile de bază ale personalului Departamentului Comerţ Exterior preluat de Ministerul Economiei şi Comerţului, a căror salarizare se face conform Anexei I, să fie majorate de Ministerul Economiei şi Comerţului conform celor două acte normative care au prevăzut creşteri salariale pe anii 2005 şi 2006 pentru funcţionarii publici din aparatul propriu al Ministerului Economiei şi Comerţului, alţii decât cei din Departamentul de Comerţ Exterior, a căror salarizare se face conform Anexei II la OUG nr. 92/2004.
Or, în condiţiile în care pentru reclamanţi există o vocaţie de majorare a pensiei, în viitor, în măsura în care salariul de bază a celor menţionaţi de art. 7 s-ar majora şi el, dar nu un drept, iar în cauza de faţă o asemenea majorare nu a avut loc, reclamanţii nu sunt în măsură să ceară obligarea autorităţii de a modifica nişte drepturi care aparţin altor subiecte de drept.
De aceea, şi din acest punct de vedere, refuzul autorităţii apare ca fiind justificat.
De altfel, în condiţiile în care salariul de bază al acelor funcţionari cu statut special aflaţi în activitate este doar baza de calcul aritmetic conform căreia se calculează pensia reclamanţilor în mod periodic, dreptul lor se limitează la a cere recalcularea pensiei ori de câte ori se va modifica acea bază de calcul ca o consecinţă a acestei modificări, şi nu poate fi extins la a pretinde modificarea bazei de calcul în sensul majorării ei, astfel încât să fie apoi majorată şi pensia.
În speţă, s-a dovedit de către Ministerul Economiei şi Comerţului că o mărire a bazei de calcul a pensiei conform art. 7 nu a avut loc, iar acest aspect nu poate fi calificat drept un „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere", câtă vreme el ţine de o anumită politică salarială a autorităţii, pe care reclamanţii nu sunt în drept să o cenzureze.
Ca urmare, şi din acest punct de vedere refuzul pârâtului intimat nu poate fi considerat unul nejustificat.
În raport cu aceste considerente de ordin juridic privind refuzul manifestat de autoritate, argumentele din recurs care vizează evoluţia legislaţiei în materia creşterilor salariale din sfera funcţiei publice în perioada 2004-2007 nu au relevanţă juridică în cauză, iar instanţa de fond a respins în mod legal acţiunea, constatând că dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recursul declarate de H.L., ş.a, împotriva sentinţei civile nr. 1232 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4467/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4469/2008. Contencios → |
|---|
