ICCJ. Decizia nr. 4467/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4467/2008
Dosar nr.3409/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamanţilor W.J. şi X.J. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 194/2002, raportate la prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţia României.
Au fost amendaţi reclamanţii cu 700 lei în temeiul art. 1081 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că reclamanţii, în acelaşi dosar, au invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, soluţionată prin respingere de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din iulie 2008.
Împotriva acestei încheieri au formulat în termen recursul de faţă reclamanţii, criticând soluţia ca nelegală şi invocând dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în sensul că cererea lor are legătură cu soluţionarea cauzei, a fost invocată chiar de către reclamanţi şi nu există o deciziei anterioară a Curţii Constituţionale care să fi constatat neconstituţionalitatea prevederilor aduse în discuţie.
Recursul nu se fondează.
Instanţa a respins în mod legal cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât reclamanţii formulaseră anterior una identică, deja soluţionată.
În fapt, ambii reclamanţi pierduseră dreptul de şedere legală în România, iar la data de 6 aprilie 2007 erau obligaţi să părăsească teritoriul României.
Ca urmare, ei au formulat acţiunea care face obiectul cauzei de faţă, cerând acordarea regimului tolerării şederii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni.
Având în vedere obiectul cauzei, este evident că reclamanţii încearcă prin toate mijloacele să prelungească durata procesului, şi, implicit, şederea lor în România.
Aşa fiind, este justificată şi măsura luată de instanţă de a sancţiona reclamanţii cu amendă pentru introducerea cu rea credinţă a unei cereri vădit netemeinice, conform dispoziţiilor art. 1081 lit. a) C. proc. civ.
Până la soluţionarea recursului de faţă, instanţa de fond a soluţionat acţiunea, respingând cererea reclamanţilor de acordare a regimului de tolerare, iar din acest motiv intimata a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Dar o asemenea excepţie nu se poate reţine în speţă, întrucât în principiu, respingerea acţiunii nu are efecte irevocabile şi nu face inutilă analiza legalităţii soluţiei pronunţate de instanţă asupra unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de W.J. şi X.J. împotriva Încheierii din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4456/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4468/2008. Contencios → |
|---|
