ICCJ. Decizia nr. 4791/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4791/2008
Dosar nr. 1573/33/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 10 septembrie 2007, reclamantul Z.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 22091 din 23 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate potrivit actelor normative amintite, deoarece, împreună cu mama sa, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiei de natură etnică exercitată după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele horthyste.
Prin sentinţa civilă nr. 250 din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Z.I., a anulat hotărârea nr. 22091 din 23 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28 ianuarie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada refugierii împreună cu mama sa, din localitatea de domiciliu, Ghiolţi, judeţul Cluj, în localitatea Geaca, urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate de autorităţile maghiare din acea perioadă. Instanţa de fond a mai avut în vedere că, deşi reclamantul nu a prezentat înscrisuri oficiale privind refugierea familiei sale, martorii audiaţi au relatat aspecte relevante privind acest refugiu.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că nu s-a manifestat maximă diligenţă şi nu s-au administrat toate probele pentru aflarea adevărului. Apreciază că declaraţiile de martori sunt lipsite de claritate, insuficiente şi precare. În opinia recurentei, declaraţiile ar trebui să cuprindă aceleaşi date care să evidenţieze data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Potrivit prevederilor cuprinse în OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, dovada încadrării în situaţiile la care se referă această ordonanţă se poate face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, se observă că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza materialului probator administrat, că refugierea reclamantului împreună cu familia s-a datorat persecuţiei etnice la care au fost supuşi.
Nu poate fi primită critica recurentei, potrivit căreia pentru a putea fi luate în considerare, declaraţiile de martor trebuie să cuprindă aceleaşi elemente precise (localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu). În aprecierea acestor declaraţii de martor trebuie să se ţină seama atât de complexitatea evenimentelor istorice la care se face referire, de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la acestea, cât şi de vârsta înaintată a martorilor.
Nu există motive pentru a-l exclude pe reclamant de la beneficiul drepturilor acordate, potrivit legii, iar argumentele de ordin general invocate de recurentă nu sunt de natură să determine o altă concluzie decât cea la care a ajuns instanţa de fond.
Rezultă că instanţa fondului a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 250 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4790/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4793/2008. Contencios → |
|---|
