ICCJ. Decizia nr. 4789/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4789/2008
Dosar nr. 7478/2/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 octombrie 2006, reclamantul S.N.P.A.N.P., G.S.P.R.M.S. Bucureşti – Jilava, în numele membrilor de sindicat încadraţi la Penitenciarul Bucureşti – Jilava, a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, A.N.P. şi P.R.M.S. Bucureşti –Jilava la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, menţionat în Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C din 2 aprilie 2003 pentru perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006, obligarea pârâţilor la reactualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie la momentul efectiv al plăţii, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că, pentru perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006, pârâţii au refuzat nejustificat acordarea sporului prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2004 şi Anexa nr. 1 la OMJ nr. 945/C/ din 2 aprilie 2003, deşi buletinele de determinare prin expertizare au confirmat existenţa riscului de îmbolnăvire prin contagiune cu TBC, HIV/SIDA şi prin sistarea plăţii acestui spor s-a creat un prejudiciu material persoanelor care lucrează în condiţii deosebit de periculoase şi vătămătoare.
Pârâţii Ministerul Justiţiei şi A.N.P. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi au solicitat respingerea cererii de chemare a lor în judecată pentru acest considerent.
Pârâta A.N.P. a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Ministerului Justiţiei, solicitând obligarea acestora să-i aloce fondurile necesare pentru plata sporurilor solicitate în cazul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1404 din 7 mai 2008, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâtul P.R.M.S. Bucureşti –Jilava să plătească drepturile salariale reprezentând spor pentru condiţii deosebit de periculoase, menţionat în Anexa nr. 1 şi 1.1. la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C din 2 aprilie 2003 pentru perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006, în raport de perioada efectivă lucrată de fiecare membru, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii pentru următorii membri ai sindicatului reclamant, A.V., ş.a.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat pârâtul P.R.M.S. Bucureşti –Jilava să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.500 lei, fiind respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea formulată împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi A.N.P. şi pentru lipsă de obiect cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor .
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanţii au dreptul să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase şi vătămătoare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2004 şi art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C din 2 aprilie 2003, întrucât personalul din penitenciare şi centre de reeducare este expus pericolului de îmbolnăvire profesională, aşa cum s-a reţinut în buletinele de determinare prin expertizare pentru anii 2004 – 2006 eliberate de D.S.P. Bucureşti.
Instanţa de fond a constatat că pârâţii Ministerul Justiţiei şi A.N.P. nu au calitate procesuală pasivă pentru că nu sunt părţi ale raportului juridic dedus judecăţii şi că a rămas fără obiect cererea de chemare în garanţie, ca urmare a lipsei calităţii procesuale a autorităţii administrative care a formulat cererea respectivă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul P.R.M.S. Bucureşti–Jilava, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi A.N.P. şi a constatat că a rămas fără obiect cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, fără a avea în vedere atribuţiile de ordonator principal şi secundar de credite ale celor două autorităţi pârâte.
În temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate pentru încălcarea normelor de competenţă materială prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, motivând că fiind singura autoritate pentru care s-a constatat existenţa legitimării procesuale pasive, se impunea declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia de admitere a acţiunii şi a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a respins în mod greşit apărările pe care le-a formulat.
Cu referire expresă la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 293/2004 şi art. 3 din Legea nr. 138/1999, recurentul a susţinut că angajatorul are obligaţia să plătească, independent de alte reglementări, doar sporurile pentru misiune permanentă, iar alte sporuri prevăzute de lege nu pot fi acordate decât în limita fondurilor bugetare alocate. Din acest motiv, s-a arătat că instanţa de fond trebuia să ţină seama de faptul că pentru perioada indicată în acţiune nu au mai fost alocate fonduri pentru plata sporului în litigiu, iar sindicatul reclamant nu a contestat legalitatea dispoziţiilor art. 4 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C/2003, care condiţionează plata efectivă de încadrarea în limita alocaţiilor bugetare.
De asemenea, recurentul a susţinut că a fost greşit admisă acţiunea pentru persoane care nu erau angajate în cadrul acestui penitenciar în perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006 şi că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 1088 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ., prin obligarea sa la reactualizarea sumelor solicitate şi la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată, iar cheltuielile în sumă de 3500 lei sunt exagerate în raport de obiectul dosarului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că pârâţii Ministerul Justiţiei şi A.N.P. nu se află în raporturi de serviciu cu membrii sindicatului reclamant şi că nu există temei legal pentru obligarea lor la plata drepturilor salariale solicitate, astfel că nu au legitimare procesuală pasivă în acest litigiu.
La soluţionarea excepţiei invocate cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a celor două autorităţi administrative pârâte, instanţa de fond a avut în vedere şi atribuţiile care le revin în calitate de ordonatori de credite şi s-a reţinut în mod judicios că acestea nu sunt de natură să impună un alt cadru procesual decât cel determinat de obiectul cererii de chemare în judecată şi de părţile raportului juridic dedus judecăţii.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca neîntemeiată prima critică formulată în recurs cu privire la soluţia de respingere a acţiunii împotriva Ministerului Justiţiei şi A.N.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi cu privire la soluţia de respingere ca fără obiect a cererii de chemare în garanţie formulată de A.N.P.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, întrucât competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal a fost stabilită prin Decizia nr. 3747 din 4 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în cauză în condiţiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, se constată că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2004 şi art. 2 alin. (1) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 945/C/2003, care recunosc dreptul personalului din penitenciare şi centre de reeducare la sporul pentru condiţii deosebit de periculoase.
Recurentul nu a contestat acest drept, susţinând neîntemeiat că pentru perioada indicată în acţiune nu a beneficiat de alocaţiile bugetare necesare plăţii, deşi nu a dovedit întocmirea corespunzătoare a bugetului, prin includerea în cheltuieli şi a sumelor reprezentând contravaloarea sporului cuvenit personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase.
În consecinţă, nu există temei pentru exonerarea recurentului de obligaţia de acordare a sporului solicitat de membrii sindicatului intimat şi de plată a sumelor actualizate cu indicele de inflaţie, în condiţiile în care nu s-a dovedit că neexecutarea obligaţiei respective în perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006 provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Critica din recurs cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se dovedeşte a fi neîntemeiată, întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată a fost corect stabilit faţă de obiectul cauzei şi de sumele achitate efectiv cu acest titlu, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Recursul va fi admis în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii şi în cazul persoanelor care nu erau încadrate la P.R.M.S. Bucureşti-Jilava în perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006.
Din adresa nr. H – 412.226 PBJB din 16 decembrie 2008 întocmită de autoritatea recurentă şi depusă ca act nou în recurs, conform art. 305 C. proc. civ., rezultă că în perioada indicată în acţiune nu erau încadraţi la această autoritate şi nu aveau dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase următorii membrii ai sindicatului intimat: B.M., ş.a.
Faţă de motivele expuse, se va admite recursul şi se va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va fi respinsă acţiunea formulată de aceşti reclamanţi, membri de sindicat, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În raport de soluţia dată recursului, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de sindicatul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Penitenciarul Bucureşti –Jilava împotriva sentinţei civile nr. 1404 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii, membri de sindicat: B.G., ş.a.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4788/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4790/2008. Contencios → |
|---|
