ICCJ. Decizia nr. 4788/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4788/2008
Dosar nr. 5463/2/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 iulie 2008, reclamanta D.A. a chemat în judecată C.S.A. România, solicitând anularea deciziei emisă de aceasta cu nr. 400 din 15 iunie 2007 şi prin care a fost sancţionată contravenţional în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000.
În motivarea cererii, reclamanta, administrator la U. SA, a susţinut că emiterea deciziei de sancţionare contravenţională s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor OG nr. 2/2001 având în vedere că prin procesul verbal de control nu s-a constatat nicio încălcare a obligaţiei legale de către administrator. În plus sancţiunea aplicată depăşeşte ca şi cuantum nivelul maxim admis.
Prin precizarea de acţiune, intervenită ulterior, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor C.S.A. din 5 iunie 2007, 12 iunie 2007 şi respectiv 24 iulie 2007, a procesului verbal de constatare din11 aprilie 2007 şi a solicitat repunerea în situaţia anterioară în sensul restituirii amenzii achitate, în sumă de 15.963 Ron. În subsidiar, reclamanta a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertismentului scris".
Prin sentinţa civilă nr. 1172 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
S-a reţinut pentru aceasta că Decizia de sancţionare a fost emisă cu respectarea întocmai a dispoziţiilor Legii nr. 32/2000, iar pretinsa descriere generică a faptelor ca şi lipsa din procesul verbal de control a menţiunilor referitoare la numele reclamantei, nu sunt relevante sub aspectul legalităţii deciziei. S-a mai reţinut că reclamanta a fost sancţionată în calitatea sa de conducător executiv şi membru al Consiliului de Administraţie, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. m) din Ordinul nr. 3104/2004 şi dispoziţiilor art. 3 din Ordinul 113117/2006, Consiliului de Administraţie îi revine obligaţia de a urmări modul în care sunt respectate prevederile legale în vigoare şi de a stabili şi menţine un control intern adecvat şi eficient.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a apreciat că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a dat cu aplicarea greşită a legii şi chiar cu încălcarea ei atunci când a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001 motivat prin aceea că potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, actul de sancţionare pentru contravenţiile prevăzute de această lege îl constituie Decizia Preşedintelui C.S.A. şi nu procesul verbal de constatare, singurul act, care în opinia sa, putea identifica actele şi omisiunile de care s-ar fi făcut vinovată ca şi împrejurările prin care a contribuit direct sau indirect la săvârşirea lor.
Astfel fiind şi cum din actul de constatare lipsesc menţiuni în legătură cu numele său precum şi descrierea faptelor sau a omisiunilor de care se face vinovată Decizia de sancţionare este nulă de drept.
O altă critică s-a referit la împrejurarea că aşa zisele abateri au avut loc anterior perioadei în care a dobândit calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al U., şi ca atare răspunderea a fost stabilită abuziv în sarcina sa.
Tot abuziv s-a stabilit şi cuantumul amenzii contravenţionale atâta timp cât nu i se poate reţine în sarcină omisiunea vreunei abateri. Cel puţin instanţa fondului ar fi avut la îndemână posibilitatea înlocuirii sancţiunii dacă ar fi reţinut conduita sa responsabilă şi reacţiile de remediere.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se aprecia că acestea nu se justifică.
În baza hotărârii Consiliului C.S.A. şi a Protocolului de colaborare încheiat cu A.S.P.F. Austria – FUA, s-a realizat la SC U.V.I.G. SA, un control asupra modului de aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 32/2000, respectiv a obligaţiei de organizare şi desfăşurare a activităţii cu prudenţă şi profesionalism a normelor de aplicare a acestei legi, control finalizat prin procesul verbal din 11 aprilie 2007.
În baza acestui act de control s-a reţinut atât în sarcina societăţii cât şi a persoanelor semnificativ împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o serie de abateri de la obligaţiile pe care legea le stabilea în sarcina lor cum ar fi: raportarea eronată în perioada 31 decembrie 2005-30 septembrie 2006 a numărului de dosare de daună avizate şi implicit valoarea rezervei de daune aferente acestor dosare; nemenţinerea coeficientului de lichiditate supraunitar prin încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Normele date în aplicarea ordinului nr. 3110/2003; nemenţinerea marjei de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii de asigurări generale cel puţin egală cu marja de solvabilitate minimă; deficienţe constatate în legătură cu modul de constituire şi menţinere a rezervei tehnice; neconcordanţa între datele înscrie în evidenţele tehnice şi cele înregistrate în contabilitate; rezerve de primă eronat constituite la 30 noiembrie 2006, data recunoaşterii primei brute subscrise fiind ulterioară începerii perioadei de asigurare; întocmirea poliţelor de asigurare ce fac obiectul contratului de reasigurare de tip franciză prin încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 32/2000; netransmiterea către clienţi, la aniversarea contractului de asigurare a informaţiilor despre bonusurile şi sumele reprezentând participarea la profit; activitatea de control şi audit organizată defectuos şi nerespectare dispoziţiilor referitoare la obligaţia de menţinere şi constituire a rezervei de beneficiar, fapte care în integritatea lor au determinat emiterea Deciziei de sancţionare nr. 400 din 15 iunie 2007 prin care reclamantei-recurente i s-a aplicat o amendă contravenţională reprezentând 6 salarii nete din luna precedentă celei în care s-a constatat contravenţia, dar nu mai mult de 100.000 Ron.
Termenul legal al emiterii acestui act sancţionator îl constituie Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, care prin art. 39 alin. (5), stabileşte că actul de sancţionare pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de această lege este Decizia Preşedintelui C.S.A. şi nu procesul verbal de control. Fiind o lege specială care reglementează răspunderea contravenţională în cazul asigurărilor, în raport de norma generală în domeniul contravenţiei, reprezentată de OG nr. 2/2005, dispoziţiile Legii nr. 32/2000 au prioritate, astfel încât absenţa din actul de control a menţiunilor prevăzute de OG nr. 2001, referitoare la numele şi prenumele contravenientului sau cele referitoare la faptele săvârşite sunt lipsite de relevanţă după cum corect a apreciat şi instanţa de fond.
Decizia de sancţionare contestată în cauză este şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (a) pct. 11 din Legea nr. 32/2000, prin persoane semnificative se înţeleg membrii Consiliului de administraţie şi/sau ai consiliului director, … etc.
Potrivit art. 13 alin. (1) lit. m) din Normele prudenţiale privind managementul asiguratorului, puse în aplicare prin Ordinul nr. 3104/2004, în sarcina conducerii executive a societăţii de asigurare se regăsesc responsabilităţi privind urmărirea modului în care sunt respectate prevederile legale în vigoare şi procedurile de raportare a rezultatelor acestei activităţi.
Consiliul de administraţie este potrivit aceloraşi norme, responsabil pentru stabilirea şi menţinerea unui control intern adecvat şi eficient.
Astfel fiind şi cum în cauză s-a dovedit că faptele reţinute prin actul de control s-au produs în perioada în care recurenta-reclamantă avea calitatea de persoană semnificativă, în mod corect s-a dispus şi sancţionarea sa contravenţională.
De altfel în obiecţiunile formulate de membrii Consiliului de Administraţie la constatările actului de control, printre care cele referitoare la nemenţinerea coeficientului de lichiditate supraunitar, la nemenţinerea marjei de solvabilitate; la modul defectuos de constituire şi menţinere a rezervelor tehnice, recurenta a precizat că este de acord cu concluziile organului de control.
Pentru celelalte fapte reţinute în sarcina recurentei prin Decizia de sancţionare cum ar fi, neconcordanţa între datele înscrise în evidenţele tehnice şi cele din evidenţele contabile; constituirea eronată a rezervelor de primă pentru poliţele de asigurare ce fac obiectul unor contracte de reasigurare de tip fronting ca şi netransmiterea către clienţi a unor informaţi despre situaţia bonusurilor, legal şi temeinic s-a apreciat că subzistă răspunderea recurentei care în calitatea pe care o avea trebuia să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică conform atribuţiilor stabilite de legiuitor, fiind solidară cu răspunderea celorlalţi administratori faţă de societate .
Astfel fiind şi cum constatările organului de control s-au întemeiat pe baza evidenţelor, rapoartelor şi informaţiilor puse la dispoziţie de societate, parte din ele fiind recunoscute direct de recurentă aşa cum rezultă din poziţiile exprimate prin obiecţiunile la procesul verbal de control, iar parte indirect, prin remedierea dispusă ulterior controlului, sancţiunea aplicată în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/2000 se justifică pe deplin.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, cât şi înlocuirea eventuală a acesteia cu „avertismentul scris", funcţiile ocupate de recurentă în cadrul Consiliului de Administraţie al SC U. SA cât şi atribuţiile ce-i reveneau în calitatea respectivă şi apreciază că au justificat pe deplin aplicarea sancţiunii cu amenda contravenţională.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că prin motivele de casare s-au reiterat în fapt susţinerile reclamantei din acţiune fără a se produce dovezi noi în sprijinul acesteia, recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1172/2008 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1172 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4787/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4789/2008. Contencios → |
|---|
