ICCJ. Decizia nr. 4793/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4793/2008
Dosar nr. 350/45/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Iaşi a fost învestită la data de 6 iulie 2006 cu soluţionarea plângerii formulate de SC OG SRL Sibiu împotriva procesului-verbal nr. 108/503 din 30 mai 2006 prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională.
Prin sentinţa civilă nr. 13277 din 12 decembrie 2006, irevocabilă prin Decizia nr. 395 din 17 aprilie 2007, judecătoria a sesizat Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea excepţiei invocate de societatea comercială privind nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005 al A.N.P.C., dispunând suspendarea judecării plângerii contravenţionale.
Excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie nu contravine prevederilor OUG nr. 21/1992 în executarea căreia a fost emisă, emitentul nefăcând altceva decât să realizeze politica guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, în limita competenţelor stabilite, detaliind, raportat la specificul activităţii de schimb valutar, condiţiile tehnice de realizare a obligaţiei de informare a clienţilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC OG SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că modalitatea de sancţionare a agenţilor economici prin indicarea ca temei legal a OUG nr. 21/1992 este doar aparent legală, în realitate emiterea ordinului a dat posibilitatea inspectorilor A.N.P.C. să sancţioneze faptele contrare acestuia prin referire la norma în temeiul căreia a fost elaborat.
Reclamanta a mai invocat şi încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de art. 15 şi art. 48 din Legea nr. 24/2000, care interzic instituirea aceloraşi reglementări în două sau mai multe acte normative.
Or, susţine reclamanta, prin emiterea Ordinului nr. 484/2005 s-a lărgit cadrul convenţional instituit prin OUG nr. 21/1992, neputându-se susţine că actul emis de A.N.P.C. reprezintă doar o detaliere a obligaţiei de informare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate de reclamantă şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie nu contravine şi nu adaugă actului normativ în executarea căruia a fost emis, OUG nr. 21/1992, prevăzând în detaliu în cuprinsul său obligaţia operatorilor economici al căror obiect de activitate specific îl reprezintă realizarea de operaţiuni de schimb valutar, de informare a consumatorilor cu privire la elementele de identificare şi caracterizare a serviciilor oferite.
Ordinul nu reglementează noi fapte contravenţionale, ci instituie măsuri obligatorii privind afişarea cursurilor de schimb valutar în vederea respectării obligaţiei de informare a consumatorilor, a protejării acestora împotriva unor practici abuzive ivite în domeniul activităţii de schimb valutar.
Aşadar, actul administrativ nr. 484/2005 raportat la OUG nr. 21/1992 în temeiul căreia a fost emis nu reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
Nu se poate susţine că ordinul ar fi ilegal, în condiţiile în care OUG nr. 21/1992 nu prevede expres modul de afişare al preţurilor sau comisionul în cazul schimbului valutar, ci doar obligaţia de informare, detaliile privind caracteristicile esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de agenţii economici care au ca obiect de activitate realizarea de operaţiuni de schimb valutar.
Nici critica privind nerespectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 nu are suport, ordinul în litigiu fiind emis în baza şi în exercitarea actului normativ de rang superior, OUG nr. 21/1992, fără a se fi dovedit că ar fi instituit alte fapte contravenţionale.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC OG SRL Sibiu împotriva sentinţei nr. 174/CA din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4798/2008. Contencios → |
|---|
