ICCJ. Decizia nr. 595/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 595/2008
Dosar nr. 1012/33/2007
Şedinţa publică de la 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 15 iunie 2007, reclamantul F.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 617 din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile solicitate, fiind născut la 13 aprilie 1944, în localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara, pe timpul refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 412/2007 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului F.P., a anulat hotărârea nr. 617 din 25 aprilie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 13 aprilie 1944-06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 01 aprilie 2007.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că nu s-au avut în vedere prevederile O.G. nr. 105/1999, reclamantul fiind considerat strămutat în localitatea în care s-a născut, fără a-şi schimba domiciliul, fiind născut în afara zonei de persecuţie etnică. Totodată, sunt invocate adresa Ministerului Justiţiei nr. 72742 din 12 august 2005, potrivit căreia beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate, precum şi precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi şi Asigurări Sociale nr. 1026/2002, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile ordonanţei menţionate copiii născuţi în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 06 septembrie 1940 şi 06 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum şi declaraţia martorei C.E. evidenţiază cu claritate că reclamantul s-a născut în localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara, la data de 13 aprilie 1944, după ce părinţii săi au fost obligaţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul F.P., care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Cu privire la argumentul prezentat în recurs, potrivit căruia reclamantul nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile legale acordate în baza Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în afara „zonei de persecuţie etnică” urmează a fi avute în vedere prevederile deciziei nr. 41 din 07 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, potrivit căreia beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege, cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 412 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 594/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 598/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
