ICCJ. Decizia nr. 732/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.732/2008
Dosar nr.3021/2/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. 3021/2/2007, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 16435/5 din 16 februarie 2007 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 189/2000, pentru perioada 27 septembrie 1941 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că certificatul de naştere anexat la dosarul cauzei dovedeşte faptul că aceasta s-a născut la data de 27 septembrie 1941, respectiv în interiorul perioadei de persecuţie etnică, în com. Beidaud, Jud. Tulcea, în timp ce părinţii săi erau în perioada de refugiu după strămutarea din Bulgaria în România.
Prin sentinţa civilă nr. 2122 din 12 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 16435/5 din 16 februarie 2007 emisă de C.P.M.B. şi a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască acesteia drepturile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000, începând cu 1 decembrie 2006, pentru perioada cuprinsă între 27 septembrie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că din situaţia de avere imobilă rurală rezultă că familia reclamantei a fost strămutată din motive de persecuţie etnică din Bulgaria în România, formând astfel obiect al schimbului de populaţie dintre cele doua state, în urma Tratatului de la Craiova.
În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat Instanţa de Fond că reclamanta a făcut dovada că, s-a născut pe teritoriul României, după schimbul de populaţie, având de suferit aceleaşi privaţiuni materiale si morale, astfel încât este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de OG 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanţa de Fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 27 septembrie 1941 în com. Beidaud Jud. Tulcea, după un an de la schimbul obligatoriu de populaţie dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea si Constanta şi supuşii de origine etnică română din Jud. Durostor si Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România şi Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.
Fiind născută după schimbul de populaţie, reclamanta a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 2122 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 733/2008. Contencios → |
|---|
