ICCJ. Decizia nr. 736/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 736/2008
Dosar nr.983/33/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007, reclamanta H.A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 21201 din data de 16 mai 2007 emisă de aceasta, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1940 - martie 1941 a fost refugiată cu familia din motive etnice ca urmare a Dictatului de la Viena din localitatea Câmpia Turzii în localitatea Cluj, iar ulterior la Budapesta.
Prin sentinţa civilă nr. 424 din data de 19 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta H.A.V., a dispus anularea Hotărârii nr. 21201 din data de 16 mai 2007 emisă de C.J.P.C., a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamanta împreună cu familia sa au statutul de refugiaţi, datorită persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, beneficiind astfel de drepturile prevăzute de Legea 189/2000.
Împotriva sentinţei civile nr. 424 din data de 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs C.J.P.C., arătând că în cauza de faţă nu poate fi vorba de un refugiu în sensul Legii nr. 189/2000, deoarece reclamanta H.A.V. s-a refugiat dintr-un teritoriu liber în teritoriu ocupat, iar martorii audiaţi la Instanţa de Fond nu pot infirma lucrarea de specialitate Recensământul 1941 - Transilvania, A. R. s.a., presa universitara clujeană 2002 şi nici înregistrările de la A.N.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, rară a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor I.A. si R.I., precum si actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că H.A.V., împreună cu familia sa s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice instituite in localitatea de domiciliu a acesteia, într-o altă localitate, în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul anului 1945.
Faţă de cele expuse mai sus, în mod corect Instanţa de Fond a obligat pârâta C.J.P.C. la recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantei pentru perioada 6 septembrie 1940 - 06 martie 1945 şi la acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, cu începere de la data de 01 august 2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia şi motivarea primei Instanţe sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa, astfel încât, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 424 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 737/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
