ICCJ. Decizia nr. 733/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 733/2008
Dosar nr.3816/2/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28 mai 2007 reclamantul D.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J. obligarea acestuia să recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, în sensul că la calculul pensiei să fie avut în vedere şi sporul de 15% prevăzut de art. 5 din OG nr. 27/2006.
Reclamantul a arătat în motivarea acţiunii că, M.J. - D.R.U.R. cu C.S.M., prin adresa nr. 45730/2007 a răspuns negativ solicitărilor acestuia, invocând faptul că sporul de 15% pentru titlul de doctor în drept nu a fost luat în calcul, întrucât din înscrisurile făcute în carnetul de muncă nu rezultă că acesta a beneficiat de acest spor în perioada de activitate.
Prin sentinţa civilă nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa a constatat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, şi anume recunoaşterea dreptului la reactualizarea corectă a pensiei de serviciu şi, în raport de dispoziţiile art. 155 lit. f) din Legea 19/2000, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva sentinţei civile nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul D.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că, stabilirea şi acordarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor este reglementată prin dispoziţii speciale derogatorii de la regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.
Pentru delimitarea pe verticală pe linie ierarhică, între Instanţele de grad diferit sau între Instanţele de drept comun şi Instanţele speciale în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a pricinii, trebuie avute în vedere normele de competenţă stabilite atât sub aspect funcţional, cât şi sub aspect procesual.
Astfel sub aspect procesual, reclamantul - recurent a stabilit cadrul procesual, a determinat limitele cererii sale, obiectul acţiunii şi persoana chemată în judecată.
Întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, recurentul - reclamant a solicitat recunoaşterea unui drept în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 27/2006, obligarea pârâtului să actualizeze corect pensia de serviciu, ceea ce încadrează în condiţiile de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa este ţinută de cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată, neputându-i depăşi limitele, deoarece obligaţia sa este de a se pronunţa numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii (art. 129 alin. (6) C. proc. civ.).
Prin urmare, Instanţa de Fond a apreciat greşit natura litigiului şi obiectul cererii de chemare în judecată, aceasta nefiind una tipică de stabilire a pensiei ci o acţiune în contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorităţi administrative la recunoaşterea şi acordarea unui drept.
Aşadar, se constată pe de o parte, că pârât este M.J., iar nu C.N.P.D.A.S., nefiind deci aplicabile prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte reclamantul nu a cerut vreun drept de la C.N.P.M.B. şi nici nu a contestat vreo decizie de pensionare, nefiind aplicabile nici prevederile art. 155 din Legea 19/2000.
Astfel fiind, şi având în vedere că stabilirea şi acordarea pensiilor de serviciu a magistraţilor este reglementată prin dispoziţii speciale derogatorii de la regimul general al pensiilor prevăzut de Legea 19/2000, se constată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Întrucât această Instanţă s-a dezinvestit în mod nelegal, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2) şi ale art. 313 teza I C. proc. civ., va trimite cauza aceleaşi Instanţe în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva sentinţei civile nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru continuarea judecăţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 732/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 734/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
