ICCJ. Decizia nr. 734/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 734/2008
Dosar nr.6794/3/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. 6794/3/2007, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 16059/248 din 19 iunie 2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 189/2000, pentru perioada 07 februarie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că urmare a Tratatului de la Craiova semnat la data de 07 septembrie 1940, părinţii săi N.F. şi S.F. au fost strămutaţi din localităţile de domiciliu respectiv mama sa din satul Deli Insuflor, com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria în satul Manasia, com. Gheorghe Doja, Jud. Ialomiţa, iar tatăl său din satul Cara-Darlar com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria.
A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 07 februarie 1944 în Comuna Gh. Doja, Jud. Ialomiţa la mai mult de trei ani si jumătate de la încheierea Tratatului de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 1900 din 28 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 16059/248 din 19 iunie 2006 emisă de C.P.M.B. şi a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care sa recunoască acesteia drepturile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000, pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că deşi reclamanta s-a născut la data de 7 februarie 1944, ulterior datei refugiului părinţilor, dar în perioada legală prevăzută de Legea 189/2000, şi aceasta a suferit direct consecinţele vătămătoare ale strămutării părinţilor în altă localitate.
În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, că de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanţa de Fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Fiind născută, la mai mult de trei ani şi jumătate de la încheierea Tratatului, reclamanta a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 735/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
