ICCJ. Decizia nr. 92/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 92/2008
Dosar nr. 2129/2/2007
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2008
Asupra recursului de fata,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul R.A. a formulat acţiune împotriva pârâţilor M.J. şi a M.J. – M.L.M. contestând faptul ca nu a fost primit in audienţă, că nu i s-au soluţionat cererile formulate de peste 4 ani şi a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale si morale.
În motivarea acţiunii a arătat faptul ca plângerile sale au rămas fără răspuns, deşi a adus la cunoştinţă acestei instituţii despre abuzurile săvârşite de funcţionării din penitenciare.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei M.L.M., iar prin sentinţa civilă nr. 1486 din 31 mai 2007 a fost constatată nulă cererea reclamantului.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut faptul că din cererea formulată de reclamant, precum şi din precizările depuse ulterior nu se poate desprinde obiectul cererii deduse judecăţii, ca o condiţie de fond a exercitării acţiunii, motiv pentru care în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ. a fost declarată nulă cererea reclamantului, cu care a fost investită Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.A., invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 11 C. proc. civ.
În esenţă recurentul invocă refuzul soluţionării cererii şi încălcarea obligaţiei de imparţialitate a judecătorului care a pronunţat soluţia atacată atât în privinţa încheierii prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei M.L.M. cât şi a sentinţei prin care s-a apreciat că nu rezultă din acţiunea reclamantului cât şi din precizările ulterioare, care e pretenţia concretă faţă de pârât ca autoritate chemată în judecată în baza Legii nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea atacată prima Instanţă a declarat nulă cererea reclamantului R.A. pentru lipsa obiectului.
M.J. prin întâmpinare a invocat că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi redactată nu respectă condiţiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ., în sensul indicării pretenţiei concrete pe care o are reclamantul faţă de pârâtul chemat în judecată. Conform art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde obiectul, va fi declarată nulă.
Prima Instanţă a pus în discuţie, condiţiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ. pentru formularea cererii de chemare în judecată, iar reclamantul, deşi a fost prezent, nu a indicat concret care este obiectul cauzei deduse judecăţii, motiv pentru care în raport de dispoziţiile art.133 C. proc. civ. a declarat nulă cererea cu care a fost investită.
Reclamantul, deşi a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri, nu arată în concret şi nu formulează critici la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Referirile la lipsa de imparţialitate a judecătorului fondului, la pretinsa părtinire în soluţionarea cauzei nu pot forma distinct motiv de nulitate a hotărârii atacate, iar cererea de recurs nu cuprinde critici la soluţia atacată, privind nulitatea cererii de chemare în judecată.
Mai mult, pentru motive de bănuială legitimă sau nepărtinire, reclamantul avea la dispoziţiile alte căi prevăzute de lege, care pot fi exercitate tot în condiţiile corectei sesizări a Instanţei de judecată cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
De altfel recurentul nu arată care sunt criticile nici în privinţa încheierii de şedinţa din 26 aprilie 2007 prin care Instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesual pasive a pârâtei M.L.M.
Pentru aceste considerente în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1486 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 966/2008. Contencios. Obligaţia de a face.... → |
|---|
