ICCJ. Decizia nr. 9/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9/2008
Dosar nr.2205/2/2007
Şedinţa publică de 8 ianuarie 2008
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1278/2007 pronunţată la 16 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu C.N.V.M. şi a suspendat executarea Ordonanţei nr. 206 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din 31 iulie 2007, aceeaşi Instanţă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant şi a dispus ca în dispozitivul sentinţei să se treacă „suspendă executarea Ordonanţei nr. 205 din 7 martie 2007" în loc de „suspendă executarea Ordonanţei nr. 206 din 7 martie 2007".
Pentru a pronunţa această sentinţă prima Instanţă a reţinut că prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 205/2007 s-a dispus sancţionarea reclamantului şi anume amendarea acestuia cu suma de 246.527,05 lei reprezentând jumătate din valoarea de 493.054,1 lei, reprezentând suma valorii tranzacţiilor de cumpărare de acţiuni A.M.O. (SC A.P. SA) realizate pe contul H. al S.S.I.F.M. SA în perioada 01 noiembrie 2006 - 06 decembrie 2006 şi interzicerea pe o perioadă de timp de un an a tuturor activităţilor şi serviciilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004, reţinându-se în sarcina acestuia că în calitate de director al S.S.I.F.M. SA, prin angajarea de activităţi de manipulare a pieţei a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 248 din Legea nr. 297/2004.
Din examinarea prevederilor art. 271 - 274 din Legea nr. 297/2004, reţine Instanţa de Fond, rezultă că pârâta trebuia să aibă la baza Ordonanţei de sancţionare acte de constatare ale agenţilor săi speciali împuterniciţi cu supravegherea, investigarea şi controlul respectării dispoziţiilor legale şi ale reglementărilor pieţii de capital.
Dat fiind că pârâta nu a făcut dovada prezumtivă conform legii, a situaţiei de fapt reţinută în ordonanţă prin menţionarea unui raport de constatare a contravenţiei, Instanţa de Fond a considerat că în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, adică există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ emis.
Cât priveşte cea de-a doua condiţie, cea a prevenirii unei pagube eminente, reţine prima Instanţă că şi aceasta este îndeplinită, dat fiind că prin aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, interzicerea temporară a desfăşurării unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa legii, pe o perioadă de un an s-ar produce inevitabil un prejudiciu reclamantului, de profesie broker.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, pârâta C.N.V.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice sub următoarele aspecte:
- Instanţa de Fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, obiectul acţiunii fiind în mod clar precizat şi anume suspendarea Ordonanţei nr. 205 din 7 martie 2007, emisă de C.N.V.M., or Instanţa s-a pronunţat cu privire la Ordonanţa nr. 206 din 7 martie 2007, emisă de C.N.V.M. ce se referă la o cu totul altă persoană V.G.C. (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);
- interpretând greşit actul dedus judecăţii, Instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.;
- hotărârea Instanţei de Fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs formulate, pârâta arată că măsura dispusă prin actul administrativ atacat a fost adoptată având în vedere activităţile intimatului - reclamant de manipulare a pieţei de capital şi în considerarea legislaţiei incidente în cauză, iar Instanţa de Fond la momentul analizării celor două condiţii esenţiale ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ, deşi precizează că doar „pipăie fondul cauzei", totuşi apreciază cu privire la legalitatea măsurii de sancţionare aplicată de C.N.V.M. şi astfel apreciază ca fiind caz bine justificat, faptul că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ contestat.
Lipsa raportului de constatare întocmit de agenţii constatatori invocată de intimatul - reclamant a fost reţinută în mod eronat de către Instanţă şi nu reprezintă o cauză de nulitate a Ordonanţei, în materia constatării şi stabilirii contravenţionale pe piaţa de capital nefiind aplicabile prevederile Ordonanţei nr. 2/2001.
Recurenta mai susţine că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 205 din 7 martie 2007 este un act individual care îndeplineşte condiţiile cerute ad validitatem, aspect pe care Instanţa de Fond ar fi trebuit să-l observe şi mai mult decât atât Instanţa de Fond nu trebuie să cerceteze fondul dreptului, ci doar aparenţa acestui drept.
Condiţia privind prevenirea unei pagube iminente susţine recurenta, în mod eronat a fost reţinută de Instanţă ca fiind îndeplinită, deoarece plata unei sume de bani către bugetul de stat, chiar dacă ulterior actul administrativ în baza căruia s-a făcut plata a fost anulat ca fiind ilegal, nu poate constitui motiv de suspendare a aplicării actului administrativ.
Ca o concluzie, recurenta precizează că reclamantul - recurent nu a probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 republicată pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ supus judecăţii, astfel că solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei Instanţei de Fond în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordonanţei C.N.V.M. nr. 205 din 7 martie 2007, ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare în primul rând, Instanţa de Fond nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât eroarea strecurată în dispozitivul sentinţei a fost îndreptată prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 31 iulie 2007, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordonanţei nr. 205 din 7 martie 2007, în loc de suspendarea executării Ordonanţei nr. 206 din 7 martie 2007, cum din eroare se trecuse iniţial.
Este cert faptul că în speţă este vorba de Ordonanţa nr. 205 din 7 martie 2007 emisă de C.N.V.M., deoarece se referă la sancţionarea intimatului - reclamant, iar în cuprinsul acţiunii cât şi în considerentele sentinţei Instanţei de Fond se fac referiri la acest număr de Ordonanţă.
Pe fondul cauzei se constată că sentinţa Instanţei de Fond prin care s-a dispus suspendarea executării acestei Ordonanţe, este legală şi temeinică, apreciind-se în mod corect ca fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În acord cu practica Instanţei supreme, existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executării al actelor administrative.
Oricum, însă cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ, Instanţa are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Din considerentele sentinţei atacate cu recurs, rezultă că Instanţa de Fond nu a încercat altceva decât efectuarea unei astfel de cercetări sumare a aparenţei dreptului, nicidecum o analiză pe fond a legalităţii ordonanţei de sancţionare, analiză care nu se poate face decât în cadrul acţiunii în anulare.
Cazul bine justificat nu poate fi însă analizat singular, independent, ci în contextul în care a îndeplinit şi cea de-a doua condiţie prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să fie ameninţată prin executarea actului.
În speţă, intimatul - reclamant este ameninţat de producerea unei pagube iminente în cazul punerii în executare a ordonanţei, nu atât prin trecerea la executarea amenzii ce i-a fost aplicată, cât prin faptul că i s-a interzis pe o perioadă de un an efectuarea tuturor activităţilor şi a serviciilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004, ceea ce conduce la încetarea sau blocarea activităţii cu repercursiuni asupra resurselor de existenţă ale acestuia.
De altfel posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documente emise de organisme internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004.
Astfel Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al C.E. privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă prevede ca principiu, posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care Instanţa o va acorda atunci când în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta C.N.V.M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 896/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 900/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
---|