ICCJ. Decizia nr. 896/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.896/2008
Dosar nr.357/39/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 196 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1998 din 4 septembrie 2007, emis de conducătorul autorităţii pârâte, până la soluţionarea irevocabilă a fondului.
Prin aceeaşi sentinţă, Instanţa de judecată a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut, în privinţa excepţiei, că aceasta este neîntemeiată, întrucât plângerea prealabilă are ca obiect, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revocarea actului administrativ individual şi nu suspendarea executării acestuia.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării ordinului contestat, Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendată are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, având acelaşi emitent, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007 a aceleiaşi Instanţe.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul M.E.C.T., susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea recursului, recurentul reiterează argumentele invocate în faţa primei Instanţe, arătând, în esenţă, că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în completarea motivelor de recurs, se susţine că în mod greşit a reţinut Instanţa de judecată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007 a aceleiaşi Instanţe. Se arată, în acest sens, că cele două ordine au temeiuri juridice diferite, primul fiind emis ca urmare a evaluării profesionale a intimatului – reclamant, iar cel de-al doilea fiind emis ca urmare a cercetării disciplinare a acestuia.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea Instanţei de Fond".
Rezultă, aşadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ, în condiţiile art. 7, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În speţă, nu se contestă că intimatul - reclamant a cerut autorităţii emitente revocarea actului administrativ a cărui executare solicită a fi suspendată ci se susţine că procedura plângerii prealabile ar fi aplicabilă în egală măsură şi distinct de acţiunea principală, de anulare a actului administrativ şi cererii de suspendare a executării respectivului act.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc obiectul procedurii prealabile, „înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Din cuprinsul prevederilor legale citate, rezultă cu evidenţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima Instanţă, că procedura prealabilă are ca obiect revocarea actului administrativ individual contestat, iar nu şi suspendarea executării acestuia.
De altfel, instituirea şi efectuarea unei proceduri prealabile, în mod distinct pentru suspendarea executării actului administrativ, ar fi incompatibilă cu principiul judecării de urgenţă şi cu precădere a cererii de suspendare, care este de esenţa acestei instituţii, a suspendării executării actului administrativ, care este prevăzut în mod expres de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, având în vedere că atât Ordinul nr. 1998 din 4 septembrie 2007, a cărui executare se solicită a fi suspendată în cauză, cât şi Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007, au drept consecinţă încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului - reclamant, se va reţine că în mod corect a apreciat prima Instanţă că, în speţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ambele acte administrative au acelaşi conţinut.
Înalta Curte va reţine, cu privire la acest aspect, că nu este întemeiată critica recurentului referitoare la lipsa de identitate a temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii celor două ordine, apreciind că sintagma „acelaşi conţinut", folosită de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi interpretată stricto - senso, prin analogie cu instituţia „autorităţii lucrului judecat", condiţionată de tripla identitate: de părţi, de obiect şi de cauză, aplicabilă hotărârilor judecătoreşti, ci lato - senso, prin raportare la împrejurările legate de starea de fapt şi de drept ce caracterizează speţa.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.C.T. împotriva sentinţei nr. 196 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
