ICCJ. Decizia nr. 994/2008. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 994/2008
Dosar nr. 1949/42/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 196/2007 pronunţată la data de 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.P., pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâta Administraţia Prezidenţială şi ca inadmisibilă faţă de pârâţii Guvernul României, Preşedintele României, Parlamentul României, M.J., Consiliul Judeţean Prahova, Biblioteca N.I. Ploieşti, M. Of., Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Prefectura Prahova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că Administraţia Prezidenţială nu are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, solicitarea reclamantului fiind aceea ca prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să dispună ca M. Of. să devină public, accesibil pe internet de toţi cetăţenii României, cu motiv de căutare a legilor şi ordonanţelor, fără condiţionarea plăţii vreunei sume de bani.
Aceasta, pentru că potrivit art. 3 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea M. Of. al României, editarea acestuia constituie un serviciu public asigurat de Regia Autonomă - M. Of.,care funcţionează sub autoritatea Camerei Deputaţilor, iar editarea, publicarea sau îndeplinirea în orice mod a acestui serviciu public exced cu mult sfera competenţelor Administraţiei Prezidenţiale.
A mai reţinut instanţa de fond că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de M. Of. este întemeiată, în primul rând pentru căinstituţia M. Of. are la bază autogestiunea economico-financiară, potrivit HG nr. 358/1991, iar pentru ca să devină public şi accesibil fără condiţionarea vreunei sume de bani ar trebui schimbat statutul de comerciant al acestei unităţi şi să devină subvenţionată de stat, fapt ce se poaterealiza numai prin modificarea legii privind organizarea acestei instituţii.
În al doilea rând, reclamantul nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său trebuie să solicite autorităţii publice revocarea în tot sau în parte a actului administrativ dăunător.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul F.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi susţinând în esenţă că prin obstrucţionarea accesului la M. Of. pe internet, condiţionată de plata unei sume de bani, se îngrădeşte accesul la justiţie al cetăţenilor care nu-şi pot permite să plătească sumele solicitate şi care de fapt sunt nelegale.
În acest fel, susţine recurentul, nu se ţine cont de Recomandarea Comitetului Miniştrilor din cadrul C.E. privind accesul la documentele publice, emisă în data de 21 februarie 2002, accesul la documentele publice fiind reglementat ca un principiu general, şi se încalcă prevederile Legii nr. 554/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public – art. 1, art. 2 şi art. 6 din Lege, cât şi prevederile Constituţiei României – art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 31 privind dreptul la informaţie, precum şi prevederile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 şi cele din OG 137 din 31 august 2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale a fost în mod corect rezolvată de instanţa fondului, în raport de reglementarea din art. 3 din Legea 202/1998 privind M. Of. al României, conform căreia editarea M. Of. al României, constituie un serviciu public asigurat de către Regia Autonomă M. Of., care funcţionează sub autoritatea Camerei Deputaţilor.
Administraţia Prezidenţială a cărei activitate este reglementată prin Legea nr. 47/1994, modificată prin OUG nr. 1/2001, nu are aşadar competenţe în ceea ce priveşte editarea, publicarea sau îndeplinirea în orice mod a acestui serviciu public ce constă în aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative prevăzute de Constituţie, de Legea nr. 202/1998 şi de alte acte normative.
Şi cea de-a doua excepţie a inadmisibilităţii acţiunii invocată de M. Of. al României a primit o rezolvare corespunzătoare din partea instanţei de fond.
Potrivit art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Recurentul - reclamant a solicitat instanţei să dispună ca M. Of., R.A. să devină public, accesibil pe internet de toţi cetăţenii României, cu motor de căutare a legilor şi ordonanţelor fără condiţionarea plăţii unei sume de bani.
Era firesc, ca în situaţia în care a solicitat rezolvarea acestor probleme pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, reclamantul să se fi adresat mai întâi autorităţii publice respective, aşteptând un răspuns de la aceasta şi numai după efectuarea acestei proceduri să fi sesizat şi instanţa de contencios administrativ, în cazul în care ar fi existat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii. Or, recurentul-reclamant nu a făcut dovada că în prealabil s-a adresat autorităţii emitente M. Of. R.A.
Aşadar, acţiunea recurentului reclamant, adresată direct instanţei de judecată este prematur formulată, şi în mod just a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţa de fond.
Acţiunea fiind în mod legal soluţionată pe baza celor două excepţii, a lipsei calităţii procesuale pasive faţă de Administraţia Prezidenţială şi a inadmisibilităţii faţă de restul pârâţilor chemaţi în judecată, este inutil a fi analizate motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant care de fapt se referă la fondul cauzei, motivele de recurs având acelaşi conţinut ca şi cele ale acţiunii introductive.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond apronunţat o soluţie legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinţei civile nr. 196 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 995/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
