ICCJ. Decizia nr. 949/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 949/2008
Dosar nr. 320/39/2007
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2007, reclamantul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu, suspendarea vremelnică a Deciziei nr. 230 din 2 august 2007 până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ privind anularea acesteia, acţiune ce formează obiectul Dosarului nr. 329/39/2007 al Curţii de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 10 septembrie 2007, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că Decizia a cărei suspendare se solicită este act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că, suspendarea executării unui act administrativ poate fi cerută numai în condiţiile şi cazurile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul a invocat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.A., fără a-l încadra în drept.
Recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat şi coroborat fundamental greşit textele de lege aplicabile. Arată că deşi art. 14 din Legea nr. 554/2004 statuează condiţiile şi modalităţile de soluţionare a cererii de suspendare a unui act administrativ, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acestea se circumscriu procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, definită de codul de procedură civilă fără limitări ale materiilor în care se aplică.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs expus precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 230 din 2 august 2007 emisă de intimata Garda Naţională de Mediu nu poate fi examinată prin prisma dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. care reglementează procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, întrucât Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ conţine dispoziţii exprese în această materie.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere. Câtă vreme însă instituţia suspendării executării actului administrativ este reglementată atât din punctul de vedere al condiţiilor de admisibilitate cât şi al procedurii de soluţionare a cererii în Legea nr. 554/2004, nu există nici o raţiune pentru invocarea dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art.274 C. proc. civ. recurentul, căzut în pretenţii, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva sentinţei nr. 120 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 833 lei cheltuieli de judecată către intimata Garda Naţională de Mediu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 969/2008. Contencios → |
|---|
