ICCJ. Decizia nr. 969/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 969/2008
Dosar nr. 1559/109/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 mai 2007 la Tribunalul Argeş, reclamantul V.V.D. - fost administrator al SC A.M.R. SRL Piteşti, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, secţia Argeş, să dispună anularea „notei de constatare" din data de 2 mai 2006, întocmită de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a fost administratorul SC A.M.R. SRL Piteşti, până la data de 5 aprilie 2005, când s-a dispus faţă de societatea comercială, trecerea în faliment şi că în luna aprilie 2006 reprezentanţii pârâtei au efectuat un control al activităţii societăţii comerciale în perioada aprilie – mai 2006, stabilind o rezoluţie nelegală, întrucât nu au analizat toate documentele existente în contabilitate.
Prin sentinţa nr. 405/ CF din 2 iulie 2007 a Tribunalului Argeş s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în raport cu suma pentru care reclamantul cere a fi exonerat în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de Apel Piteşti, reclamantul şi-a completat motivarea iniţială, arătând că acţiunea nu este tardivă, că nu a primit răspunsul expediat prin poştă de către pârâtă, întrucât societatea şi-a schimbat sediul social, singurul contact poştal putându-se realiza numai prin lichidatorul societăţii.
A mai susţinut reclamantul că, nota de constatare a produs efecte, întrucât în baza ei, A.N.A.F. şi D.G.F.P. a judeţului Argeş au întocmit Decizia de impunere şi proces-verbal de inspecţie fiscală, fără a face verificări privind evidenţa contabilă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 80/F-C din 24 septembrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. A respins acţiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul V.V.D. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional Argeş pentru Garda Financiară Argeş.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Comercial Argeş, prin judecător sindic s-a dispus intrarea în faliment a SC A.M.R. SRL Piteşti şi dizolvarea acesteia, fiind ridicat dreptul de administrare al reclamantului (administrator) şi numit lichidator. De la această dată, reclamantul a pierdut dreptul de a administra societatea comercială, inclusiv de a formula acţiunea, obligaţia fiind transmisă în sarcina lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul V.V.D., susţinând că, în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât a formulat acţiunea în temeiul art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în calitate de administrator special, calitate în care a şi semnat nota de constatare în litigiu.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Comercial Argeş prin Încheierea din 5 aprilie 2005 a decis intrarea în faliment a debitoarei SC A.M.R. SRL Piteşti. A dizolvat societatea debitoare şi i-a ridicat dreptul de administrare. A desemnat lichidator pe practicianul T.L. şi a dispus notificarea intrării în faliment prin lichidator.
De la această dată, reclamantul, după cum a şi recunoscut (dosar Tribunalul Argeş nr. 1559/109/2007, fila 7) şi-a pierdut calitatea de administrator şi respectiv dreptul de a administra societatea comercială, inclusiv de a formula acţiunea, obligaţia fiind transmisă lichidatorului judiciar T.L.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolenţei prevede în art. 47 alin. (1) că „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dacă nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare". Alin. (4) prevede expres că „dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului", iar art. 35 lit. b) din aceeaşi lege, stabileşte între atribuţiile lichidatorului şi pe cea privind „conducerea activităţii debitorului".
Se reţine, contrar susţinerilor recurentului că, acesta nici în calitate de administrator special nu ar fi avut dreptul să promoveze acţiunea, întrucât în art. 18 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuţiile administratorului special nu este inclusă acţiunea în cauză.
Prin urmare, corect a reţinut instanţa de fond că nu există identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.V.D. împotriva sentinţei nr. 80/F-C din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 990/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
