ICCJ. Decizia nr. 1360/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1360/2009
Dosar nr. 67/2/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 ianuarie 2008, reclamantul E.Ş. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata sumei de 3.700 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie pentru perioada 19 septembrie 2006 – 16 noiembrie 2007 a sumei stabilite prin Decizia pentru acordarea despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 247/2005, precum şi achitarea unor daune morale în valoare de 50.000 euro.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1004 din 19 septembrie 2006, C.C.S.D. a emis în favoarea sa titlul de despăgubire în cuantum de 45.144, 22 lei, dar pârâta nu a procedat la actualizarea acestei sume pentru perioada de 14 luni, cu aplicarea indicelui de inflaţie de 108,06%.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să actualizeze sumele acordate prin titlul de plată din 16 noiembrie 2007, în raport de rata inflaţiei, pentru perioada cuprinsă între data emiterii Deciziei nr. 1004 din 19 septembrie 2006 şi data plăţii despăgubirilor.
Instanţa de fond a reţinut că titlul de plată, concretizat în Decizia nr. 271 din 16 noiembrie 2007 a fost emis de pârâtă pentru suma de 45.144,22 lei acordată reclamantului prin Decizia nr. 1004 din 19 septembrie 2006, fără a se ţine seama de devalorizarea monedei naţionale şi de principiul justei despăgubiri, prevăzut de legea în baza căreia au fost stabilite despăgubirile.
Prin cererea formulată în acelaşi dosar la data de 7 aprilie 2008, reclamantul E.Ş. a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1029 din 1 aprilie 2008, în sensul obligării pârâtei să-i plătească daune morale în sumă de 1,5 miliarde lei.
Instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2662 din 14 octombrie 2008, cu motivarea că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între întârzierea în plata despăgubirilor şi afecţiunile de care suferă reclamantul sau soţia acestuia.
Împotriva sentinţei civile nr. 1029 din 1 aprilie 2008 a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că actele normative incidente în cauză, Legea nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007 nu prevăd actualizarea despăgubirilor în perioada cuprinsă între momentul emiterii deciziei Comisiei Centrale şi cel al emiterii titlului de plată, astfel că nu poate fi reţinută obligaţia sa de actualizare a valorii despăgubirilor în numerar şi de achitare a acestora, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.
Împotriva sentinţei civile nr. 2662 din 14 octombrie 2008 a declarat recurs reclamantul E.Ş. şi a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de completare a sentinţei civile nr. 1029 din 1 aprilie 2008, prin obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 150.000 lei, motivând că a dovedit prejudiciul suferit şi fapta ilicită a autorităţii pârâte, care în mod nejustificat a refuzat să-i plătească despăgubirile legal cuvenite.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de autoritatea pârâtă şi va respinge recursul declarat de reclamant pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 531 din 2 septembrie 2004 emisă de Primăria comunei Cornetu, judeţul Ilfov i-au fost acordate reclamantului E.Ş. măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 618.979.140 lei.
Pentru întreaga sumă stabilită prin Dispoziţia nr. 531 din 2 septembrie 2004 reclamantul a subscris în condiţiile prevăzute de pct. 32.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, în cadrul ofertei pentru societăţi comerciale din portofoliul M.E.F., respectiv pentru SC T.E. SA şi SC T.G. SA.
Potrivit art. 29 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de valoare nominală emise de M.F.P., în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, până la data intrării în vigoare a acestei legi şi care nu au fost valorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emisă în baza HG nr. 498/2003, se convertesc prin Decizia C.C.S.D. în titlu de despăgubire.
În cadrul acestei proceduri, reclamantul a solicitat convertirea titlurilor de valoare nominală în cuantum de 419.000.000 lei, restul titlurilor fiind subscrise în cadrul ofertei pentru SC. T.E. SA.
Pentru convertirea titlurilor de valoare nominală depuse de reclamant C.C.S.D. a emis Decizia nr. 1004 din 19 septembrie 2006, prin care s-a acordat titlu de despăgubire în cuantum de 45.144, 22 RON, reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie comunicat de I.N.S.
Reclamantul nu a contestat în justiţie actualizarea efectuată prin această decizie pentru despăgubirile cuvenite, în conformitate cu dispoziţiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoarea nominală prin aplicarea indicelui de inflaţie aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost titlul şi sfârşitul lunii anterioare datei emiterii deciziei de către C.C.S.D.
Decizia reprezentând titlul de despăgubire a fost transmis societăţii de administrare a Fondului P., precum şi entităţii de depozitare şi înregistrare a acţiunilor Fondului, în vederea conversiunii titlului de despăgubire în acţiuni la acest fond şi reclamantului i-a fost eliberat atestatul din 14 mai 2007, din care rezultă deţinerea unui număr de 45.144 de acţiuni la Fondul P.
Prin OUG nr. 81/2007 a fost modificat şi completat Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005, fiind introdus Cap. V/ 1 secţ. 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.
Conform noii reglementări, în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acţiuni emise de Fondul P., fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
Reclamantul şi-a exprimat opţiunea prin cererea din 1 octombrie 2007, solicitând anularea atestatului de acţionar la Fondul P. şi convertirea titlului de despăgubire conţinut de Decizia nr. 1004 din 19 septembrie 2006 a C.C.S.D.
În baza acestei opţiuni, A.N.R.P., prin Direcţia de acordare a despăgubirilor în numerar, a emis titlul de plată din 16 noiembrie 2007 şi ordinul de plată în favoarea reclamantului pentru suma de 45.144,22 lei, conform dispoziţiilor art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007, care prevăd că în cazul opţiunii pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, după depunerea titlului de despăgubire, în original, se va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.
În consecinţă, acţiunea formulată de reclamant a fost greşit admisă, în condiţiile în care nu există temei legal pentru actualizarea valorii consemnate în titlurile de despăgubire emise de C.C.S.D., titluri care pot fi valorificate în condiţiile OUG nr. 81/2007.
În cauză nu s-a contestat aplicarea acestui act normativ de către autoritatea pârâtă, solicitându-se însă actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada septembrie 2006 – noiembrie 2007, în care nu a fost reglementată o altă actualizare decât cea realizată în baza pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi în care reclamantul a avut calitatea de acţionar la Fondul P. pentru valoarea actualizată a despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 1004 din 19 septembrie 2006, neatacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Reclamantul a solicitat neîntemeiat actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada anterioară opţiunii sale pentru plata despăgubirilor în numerar, fără a avea în vedere că exercitarea acestui drept nu a fost posibilă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007.
Pentru considerentele expuse, se constată că nu există o bază legală pentru pretenţiile solicitate în cauză şi în atare situaţie, se va admite recursul declarat de autoritatea pârâtă, se va casa sentinţa civilă nr. 1029 din 1 aprilie 2008 şi pe fond, se va respinge acţiunea formulată de reclamantul E.Ş.
Faţă de soluţia dată recursului declarat de autoritatea pârâtă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2662 din 14 octombrie 2008, întrucât nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor legale de stabilire a răspunderii juridice pentru daunele morale pretinse. Cum în cauză nu s-a constatat încălcarea unei obligaţii legale de către autoritatea pârâtă, nu există temei pentru angajarea răspunderii materiale a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 1029 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul E.Ş.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 2662 din 14 octombrie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1470/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
