ICCJ. Decizia nr. 151/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 151/2009
Dosar nr. 199/39/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 199/39 din 24 iunie 2008, la Curtea de Apel Suceava, reclamantul S.R.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată pentru întocmirea raportului de evaluare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 461 din 10 august 2001 a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Botoşani, imobil care a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentinţa civilă nr. 196 din 24 februarie 1953, iar ulterior, clădirea a fost vândută chiriaşilor, în condiţiile Legii nr. 112/1995, iar terenul a fost folosit pentru construirea unui ansamblu de locuinţe. A mai arătat reclamantul că prin Dispoziţia nr. 1709 din 31 martie 2006, primarul Municipiului Botoşani i-a respins cererea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul respectiv şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dispoziţie ce a fost comunicată şi comisiei pârâte.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 90 din 7 iulie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.R.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A obligat pârâtul să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, dreptul la soluţionarea în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă, atât în procedura prealabilă, cât şi în contencios, fiind statuat ca atare în art. 6 al Convenţiei Europene a Apărării Drepturilor Omului. Din comportamentul pârâtului rezultă intenţia de tergiversare a soluţionării cererii, întrucât de la data înregistrării cererii reclamantului, nu a parcurs nicio etapă din procedura administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care, invocând prevederile art. 299, art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurenta-pârâtă arată că prin adresa nr. 14661/CC din 30 iunie 2008, Dispoziţia nr. 1079/2006 emisă de Primăria Municipiului Botoşani împreună cu documentaţia aferentă, a fost înapoiat acestei primării în vederea completării, deoarece în urma verificării legalităţii cererii de restituire în natură formulată de intimatul-reclamant s-a constatat că au fost emise pentru acelaşi imobil, atât o dispoziţie a Primăriei Municipiului Botoşani, cât şi un Ordin al Prefectului cu nr. 277 din 19 decembrie 2005, cu propuneri de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; nu se face identificarea cu exactitate a imobilului; nu sunt depuse la dosar acte care să descrie construcţia, nu se precizează situaţia juridică a imobilului; nu rezultă din acte dacă reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită.
Pentru aceste considerente se invocă şi nelegalitatea Dispoziţiei nr. 1079/2006.
Se precizează şi faptul că în mod eronat s-a reţinut că se intenţionează tergiversarea soluţionării dosarului deoarece a fost parcursă etapa verificării legalităţii cererii de restituire în natură, iar după returnarea dosarului completat, acesta va fi înaintat evaluatorului sau societăţii de evaluare, urmare a procedurii administrative speciale instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin urmare, nu există refuz nejustificat.
Au fost depuse dovezi privind restituirea dosarului cu adresa indicată către Primăria Municipiului Botoşani.
Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport şi de legislaţia incidentă în cauză, apreciază că acesta este fondat doar în ceea ce priveşte greşita reţinere a refuzului nejustificat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs care se referă la nelegalitatea Dispoziţiei nr. 1079/2006 a Primăriei Municipiului Botoşani nu poate fi reţinut.
Aşa cum însăşi recurenta recunoaşte în motivele de recurs, autoritatea emitentă a dispoziţiei a fost învestită de lege cu soluţionarea notificării, potrivit Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 însoţite de deciziile emise de entităţile investite cu soluţionarea acestora, conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor.
Cum dispoziţiile cu propunere de acordare de despăgubiri emise în baza Legii speciale nr. 10/2001 puteau fi atacate în termenele şi condiţiile prevăzute de acest act normativ, după rămânerea definitivă a acestora, legiuitorul în Titlul VII din Legea nr. 247/2008 nu a mai prevăzut o altă modalitate de a fi contestată legalitatea acestora, ci a prevăzut doar regimul stabilirii şi plăţii acestor despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauza dedusă judecăţii nu s-au făcut dovezi contrare în sensul că dispoziţia nu este definitivă.
Potrivit Cap. VI din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pot constitui obiect al unor acţiuni în contencios administrativ doar deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, Dispoziţia nr. 1079/2006 emisă de Primăria Botoşani nu poate fi supusă excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru că această excepţie, utilizată ca mijloc de apărare, vizează doar actele administrative care pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, nu şi actele care, potrivit unor dispoziţii din legi speciale, sunt supuse unui recurs paralel, cum este şi cazul dispoziţiei de faţă şi care constituie fine de neprimire în instanţa de contencios administrativ.
În concluzie, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Dispoziţia nr. 1079/2006 este exclusă controlului instanţei de contencios administrativ, potrivit principiului simetriei juridice, acest act nu poate fi atacat nici pe calea excepţiei de nelegalitate, conform art. 4 alin. (1) din legea menţionată.
Acestui raţionament i se adaugă şi faptul că recurenta nu poate uza de excepţia de nelegalitate pentru a o transforma într-un instrument de prejudecare a fondului acţiunii cu referire la Dispoziţia nr. 1709/2006, în afara cadrului procesual firesc.
De fapt, în esenţă, excepţia a fost invocată pentru a sublinia că emitentul deciziei prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu a justificat soluţia adoptată şi nu s-au ataşat înscrisurile doveditoare, situaţie în care dosarul cu nr. 14661/CC a fost retransmis la data de 30 iunie 2008, în vederea completării cu actele indicate de recurentă.
Recursul însă este fondat în ceea ce priveşte greşita apreciere a refuzului nejustificat, astfel cum acesta a fost definit de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Atât dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cât şi cele ale art. 165 din Normele metodologice de aplicare a acestui titlu, conţin obligaţia imperativă ca dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001 să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale însoţite de următoarele înscrisuri: întreaga documentaţie aferentă acestora, actele juridice care atestă calitatea de moştenitor, orice înscrisuri care descriu imobilele, situaţia juridică actuală a imobilului obiect al notificării, orice alte înscrisuri relevante.
Deşi, atât la judecata în fond cât şi la cea în recurs s-a invocat de către recurenta-pârâtă faptul că dosarul reclamantului nr. 14661/CC este incomplet, iar în lipsa informaţiilor menţionate acesta nu poate fi transmis evaluatorului, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că înscrisurile precizate ca fiind lipsă dintre cele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, au fost transmise odată cu Dispoziţia nr. 1079/2006.
S-a făcut dovada faptului că prin adresa nr. 14661/CC din 30 iunie 2008 recurenta-pârâtă a înapoiat dosarul reclamantului Primăriei Municipiului Botoşani în vederea completării.
Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, astfel că nu se poate reţine refuzul nejustificat în ceea ce priveşte soluţionarea cererii formulate de intimatul-reclamant şi nici intenţia de tergiversare, cât timp recurenta a precizat că după returnarea dosarului completat, acesta va fi înaintat evaluatorului sau societăţii de evaluare.
În consecinţă, acţiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite în cauză prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele reţinute, de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (2), (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să fie admis recursul, casată sentinţa atacată şi pe fond, respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 90 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 343/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
