ICCJ. Decizia nr. 180/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 180/2009
Dosar nr. 399/33/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22332 din 20 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a contestat Hotărârea nr. 22332/2007 a C.J.P. Cluj, întrucât aceasta i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă eronată, în sensul că nu a fost luată în considerare perioada de la 6 septembrie 1940 până la eliberarea legitimaţiei de refugiat din Ardealul de Nord.
Prin întâmpinare, pârâta C.J.P. Cluj a solicitat respingerea acţiunii, menţionând că reclamantul este decăzut din dreptul de a contesta legalitatea hotărârii atacate, relevând în acelaşi timp împrejurarea că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze pricina, întrucât reclamantul a atacat Decizia de pensie, care reprezintă un act accesoriu în raport cu hotărârea care stabileşte de fapt naşterea dreptului de refugiat.
În cursul judecăţii reclamantul a precizat că obiectul persecuţiilor sale îl constituie Hotărârea nr. 22332/2007 a pârâtei prin care s-a stabilit calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, astfel că prima instanţă a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza.
Prin sentinţa civilă nr. 413/2008 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 22332 din 20 august 2007 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1944 şi să-i acorde drepturile aferente prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2007.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că prin Hotărârea nr. 22332/2008, pârâta C.J.P. Cluj a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 urmând a i se acorda drepturile aferente pentru perioada 27 iulie 1942 – 6 martie 1945.
A apreciat că probele administrate în cauză arată că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinţii săi în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind reţinută în mod greşit de către pârâtă, că perioada de refugiu ar fi fost 27 iulie 1942 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta critică soluţia dată de instanţa de fond, apreciind că probatoriul administrat nu ar fi de natură să conducă la stabilirea calităţii de refugiat a reclamantului, şi apreciind, la modul general, că declaraţiile notariale nu au puterea să ateste veridicitatea informaţiilor pe care le conţin.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a formulat concluzii de respingere a recursului pârâtei, ca nefondat şi de menţinere a soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
A menţionat că recursul pârâtei nu se referă la hotărârea pronunţată în cauză şi că de fapt probele prezentate de reclamant în susţinerea statutului său de refugiat au fost recunoscute de pârâtă şi validate odată cu emiterea Hotărârii nr. 22332/2007.
Examinând actele şi lucrările dosarului, dar perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă, şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Înalta Curte observă că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică atât sub aspectul menţinerii statutului de refugiat al reclamantului stabilit de pârâtă, cât şi în ceea ce priveşte partea referitoare la modificarea perioadei de acordare către reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel, instanţa de fond, analizând dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 a constatat, în mod corect, că reclamantul se încadrează în prevederile legii, întrucât s-a refugiat, odată cu tatăl său, fost ofiţer superior al armatei române, din localitatea Cluj în localitatea Lugoj.
De altfel, statutul de refugiat al reclamantului a fost recunoscut şi stabilit chiar de către pârâtă, odată cu emiterea Hotărârii nr. 22332/2007.
În acest context, criticile recurentei relative la inexistenţa calităţii de refugiat a reclamantului apar ca fiind neîntemeiate şi lipsite de sens.
Totodată, şi în ceea ce priveşte partea din cuprinsul dispozitivului hotărârii instanţei de fond, prin care s-a modificat perioada de acordare către reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Într-adevăr, prima instanţă a observat corect că perioada de refugiu a reclamantului a fost septembrie 1940 – 6 martie 1945, probele administrate în cauză, atestând că întrucât tatăl reclamantului avea calitatea de ofiţer superior în armata română, nu avea cum să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu decât dacă întreaga sa familie se afla în siguranţă pe teritoriul românesc.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 413 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 413 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 185/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
