ICCJ. Decizia nr. 2150/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2150/2009
Dosar nr. 491/39/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii la instanţa de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.A. SRL Şcheia a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de A.N.A.F., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de societate împotriva deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producţie a băuturilor spirtoase şi produselor intermediare.
Reclamanta a solicitat instanţei să dispună suspendarea actelor administrative contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi anularea celor doua decizii contestate.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2008, apărătorul ales al reclamantei a pus concluzii de suspendare a executării doar în ceea ce priveşte Decizia nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr.RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producţie a băuturilor spirtoase şi produselor intermediare.
2.Soluţia instanţei de fond.
Prin încheierea din 5 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, cerere formulată de reclamanta SC G.A. SRL Şcheia, şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 095 din 26 iunie 2008, A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producţie a băuturilor spirtoase şi produselor intermediare, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 183 alin. (1) lit. c), i) şi j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reţinându-se că societatea a achiziţionat la data de 10 octombrie 2005 încăperile 7 şi 8 pentru activităţi de producţie fără a anunţa Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava cu privire la extinderea antrepozitului fiscal, iar în antrepozit a fost identificată o cantitate de 1.720 litri sirop alcoolizat, fără ca societatea să deţină documente legale de provenienţă şi fără ca această cantitate să fie evidenţiată în documentele contabile.
A reţinut Curtea de apel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, pe de o parte, pentru faptele care au stat la baza emiterii deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal au fost întocmite două procese-verbale de sancţionare contravenţională a societăţii care au fost contestate în instanţă şi se află pe rolul Judecătoriei Suceava, iar, pe de altă parte, măsura revocării autorizaţiei aduce grave şi serioase consecinţe asupra cifrei de afaceri a societăţii, asupra cheltuielilor cu fondul de salarii şi asupra posibilităţilor reale ale societăţii de a achita datoriile contractate.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru pârâta A.N.V.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii privind suspendarea.
În motivele de recurs se arată că:
- motivele temeinice pe care s-ar sprijini cererea de suspendare nu au fost dovedite de contestatoare, nefiind probe depuse la dosar în acest sens şi nu putea fi avută în vedere numai simpla invocare a unor motive temeinice atâta timp cât acestea nu au fost dovedite.
- nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., art. 215 din OG nr. 92/2003, art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1169 C. civ.
Intimata SC G.A. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
4.Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie care se poate dispune numai în condiţiile legii.
La instanţa de fond s-a solicitat suspendarea Deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.V., Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate şi a Deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de aceeaşi comisie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare a acestor decizii, care sunt acte administrativ-fiscale.
Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege în art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2005, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat" în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Referitor la această condiţie se constată că nu este îndeplinită în speţă pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări de fapt şi de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ atacat, chiar dacă nu se poate cere instanţei care are de soluţionat suspendarea să facă o analiză a legalităţii actului administrativ.
Instanţa de fond nu a indicat care ar fi împrejurările de fapt şi de drept care ar putea constitui „cazul bine justificat" ci a făcut referiri numai la contestarea unor procese verbale de contravenţie de către reclamantă care nu pot fi considerate asemenea împrejurări care să ducă la suspendarea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Tot în legea contenciosului administrativ modificată, a fost definită „paguba iminentă", în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepţie de la prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminenţa producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Simplele afirmaţii ale intimatei-reclamante referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul obţinut, personalul angajat al societăţii, datoriile contractate ale societăţii, iar instanţa de fond s-a referit numai la faptul că măsura revocării antrepozitului fiscal ar „aduce grave şi serioase consecinţe".
Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită în cauză nici condiţia „pagubei iminente" pentru a se dispune suspendarea actului administrativ fiscal.
Oricum instanţa de fond a făcut referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea efectelor până la pronunţarea instanţei de fond, deşi cererea a fost întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă fiind finalizată la data formulării cererii de suspendare.
În motivele de recurs au fost indicate şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., dar nu au fost dezvoltate aceste motive.
Însă, chiar dacă sentinţa instanţei de fond este lapidar motivată nu se poate spune că aceasta nu este motivată pentru a considera incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi nici nu a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii pentru a fi aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada că cele două condiţii cerute de Legea nr. 554/2004 ar fi îndeplinite, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi modificată încheierea atacată în sensul că va fi respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru A.N.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2165/2009. Contencios → |
|---|
