ICCJ. Decizia nr. 2165/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2165/2009

Dosar nr. 812/35/200.

Şedinţa publică din 10 aprilie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanţă.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 august 2008 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice, conform prevederilor art. 8 din OUG nr. 221/2008 şi art. 26 alin. (2) din HG nr. 349/2001), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea ordinului nr. 773 din 14 martie 2008 şi a ordinului nr. 1114 din 10 aprilie 2008 emise de ministrul economiei şi finanţelor;

- repararea pagubei suferite ca urmare a emiterii ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008, respectiv plata indemnizaţiei de conducere şi a drepturilor aferente postului ocupat anterior;

- suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 alin. (1)din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:

Prin ordinul nr. 773 din 14 martie 2008, reclamantul, care ocupa funcţia de comisar-şef secţie la Secţia Gărzii Financiare a judeţului Satu Mare, a fost detaşat pe o perioadă de 6 luni la Secţia Gărzii Financiare a judeţului Brăila, în funcţia publică de conducere de comisar-şef secţie. Detaşarea s-a dispus în baza art. 87 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) lit. b) şi art. 89 alin. (1)şi (2) din Legea nr. l88/1999, republicată.

Conform comunicatului de presă emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor, detaşarea s-a făcut în cadrul unei acţiuni de detaşare în masă la nivelul instituţiei în considerarea faptului că persoanele „care au avut rezultate excelente pe plan local au fost trimise să identifice şi să elimine eventualele disfuncţionalităţi din judeţele cu performanţe mai scăzute".

Analizând posibilităţile de menţinere a relaţiilor de familie, în funcţie de distanţa de 770 km dintre localitatea de domiciliu (Satu Mare) şi localitatea de detaşare (Brăila), reclamantul a avut de suferit din punct de vedere medical, fiind internat în spital în perioada 19 martie 2008 - 31 martie 2008, neputându-se prezenta la postul în care a fost detaşat, iar la data de 19 martie 2008 a înaintat Comisariatului General al Gărzii Financiare motivele refuzului detaşării întemeiate pe dispoziţiile art. 89 alin. (3) lit. c) şi f) din Legea nr. l88/1999, republicată.

A susţinut reclamantul că ordinul nr. 773 din 14 martie 2008 reprezintă un abuz de drept, fiind emis cu rea-credinţă şi cu încălcarea dreptului la respectarea vieţii de familie, consacrat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior comunicării motivelor şi refuzului detaşării, la care nu a primit niciun răspuns, prin ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008, conform prevederilor art.91 alin. (4) din Legea nr.188/1999, republicată, reclamantul a fost mutat definitiv în funcţia publică de execuţie de comisar superior clasa I, treapta 1 în cadrul Secţiei judeţene a Gărzii Financiare Satu-Mare, începând cu data de 1 aprilie 2008.

Reclamantul a precizat că ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008 retroactivează fiind emis la 10 aprilie 2008, dar dispunând mutarea începând cu data de 1 aprilie 2008, că, deşi a fost în concediu medical în perioada 19 martie-15 iunie 2008, ordinul nu i-a fost comunicat personal, ci doar pe adresa Secţiei judeţene a Gărzii Financiare Satu-Mare, fiindu-i comunicat la cerere abia la data de 28 iulie 2008.

In probaţiune, reclamantul a depus: cererea adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor prin care solicita comunicarea ordinului nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Raportul adresat Comisariatului General al Gărzii Financiare; adresa prin care Ministerul Economiei şi Finanţelor a comunicat reclamantului ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008; adresa prin care Secţia Judeţeană a Gărzii Financiare Satu-Mare a comunicat reclamantului cele dispuse prin Ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 773 din 14 martie 2008, precum şi alte înscrisuri.

Soluţia primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 180/C A/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului S.I., reţinând, în esenţă, următoarele:

Reclamantul nu a exprimat, în sensul dispoziţiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, refuzul său faţă de detaşarea dispusă prin Ordinul nr. 773 din 14 martie 2008, întrucât prin actul pe care îl invocă, intitulat „Raport", arată evoluţia stării sale de sănătate şi faptul că după stabilizarea situaţiei sale urmează a informa cu privire la continuarea activităţii sau renunţarea la funcţia de conducere pe care o deţinea şi că se va consulta cu familia în privinţa refuzului detaşării.

S-a avut în vedere de prima instanţă că, prin înscrisul din 1 aprilie 2008, reclamantul, în considerarea stării sale de sănătate, a adresat Gărzii Financiare rugămintea de a aproba trecerea sa de pe funcţia de conducere de comisar-şef secţie pe funcţia de execuţie comisar superior, a solicitat să nu i se acorde preavizul legal, iar trecerea să se facă începând cu data de 1 aprilie 2008, astfel că nici din acest înscris nu rezultă refuzul reclamantului de fi detaşat, ci doar motivele care fundamentează solicitarea de trecere într-o funcţie de execuţie.

În raport de probatoriul administrat, Curtea de apel a concluzionat că, la solicitarea scrisă a reclamantului, autoritatea publică pârâtă nu a avut de soluţionat refuzul reclamantului cu privire la detaşare, ci cererea acestuia de trecere pe o funcţie de execuţie, motiv pentru care a emis ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008, cu respectarea prevederilor art. 97 din Legea nr. l88/1999, astfel că reclamantul nu poate invoca o vătămare a drepturilor prevăzute de lege, atâta timp cât autoritatea publică a dat curs întocmai cererii acestuia.

Împotriva sentinţei civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.I.

Instanţa de recurs

În motivele de recurs, reclamantul a susţinut că prin cererea depusă la 1 aprilie 2008, şi raportul din data de 19 martie 2008 reclamantul şi-a exprimat refuzul de a fi detaşat şi că instanţa de fond a interpretat greşit conţinutul acelor cereri.

A mai precizat că prima instanţă avea obligaţia legală de a cerceta voinţa reală cuprinsă în cererile sale, context din care rezulta în mod evident că refuza detaşarea, refuz întemeiat pe motive de ordin medical şi familial.

Recurentul a arătat că, potrivit prevederilor art. 89 alin. (3) lit. c) şi f) din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea s-au dacă motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.

A invocat şi existenţa cazului de nulitate a ordinului, cu motivarea că deşi acesta a fost emis la 10 aprilie 2008, totuşi mutarea în funcţia publică de execuţie s-a dispus începând cu 1 aprilie 2008.

Examinând motivele de recurs probele cauzei şi legislaţia aplicabilă Înalta Curte reţine următoarele:

Legislaţia aplicabilă.

Raporturile de serviciu ale funcţionarului public sunt guvernate de prevederile Legii nr. 188/1999 R, privind Statutul funcţionarului public.

Acest act normativ reglementează în art. 87 , condiţiile situaţiile şi modalităţile în care poate fi modificat raportul de serviciu al funcţionarului public de conducere s-au de execuţie.

De asemenea în cuprinsul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R se prevede în mod expres că dacă mobilitatea funcţionarului public de execuţie sau de conducere se dispune în interes public, în condiţiile legii, acesta nu poate refuza modificarea raportului de serviciu, cu excepţia cazurilor de la art. 89 alin. (3), sub sancţiunea eliberării din funcţie. Cazurile în care se poate refuza detaşarea sunt reglementate expres şi limitativ în art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R, între acesta regăsindu-se şi situaţia când starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea lit. c) s-au când motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării lit. f).

Situaţia în cauza prezentă.

Prin ordinul nr. 773 din 14 martie 2008 (fila nr.15 dosar fond), reclamantul S.I., comisar şef secţie la Secţia Gărzii Financiare a Judeţului Satu Mare, a fost detaşat pe o perioadă de 6 luni, în aceeaşi funcţie, la Secţia Gărzii Financiare a Judeţului Brăila, începând cu data de 19 martie 2008.

S-au avut în vedere la emiterea ordinului prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) lit. b) precum şi cele ale art. 89 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 R.

În cuprinsul ordinului la art. 3 s-a indicat faptul că detaşarea poate fi refuzată în condiţiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R.

După primirea ordinului de detaşare nr. 773/2008 reclamantul-recurent S.I. a redactat un raport (fila nr.11 dosar fond) către Garda de Mediu, Comisariatul Central, prin care a arătat că are o stare de sănătate precară, că după stabilizarea sănătăţii, urmează să informeze angajatorul, în sensul continuării activităţii sale pe funcţia de conducere pe care o deţine sau renunţarea la această funcţie, iar după consultarea familiei va accepta sau refuza detaşarea.

La data de 1 aprilie 2008, prin cererea a cărei copie se află la fila 20 a dosarului de fond, reclamantul recurent a adus la cunoştinţa angajatorului situaţia sa, sub aspectul stării de sănătate, cât şi al celei familiale.

În cerere a solicitat aprobarea trecerii sale de pe funcţia de conducere de comisar şef secţie, pe funcţia de execuţie comisar superior la Garda Financiară, secţia Satu Mare, începând cu data de 1 aprilie 2008.

Ulterior s-a emis ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008 (fila 13 dosar fond), prin care angajatorul, având în vedere cererea reclamantului, a dispus mutarea definitivă a acestuia de la data de 1 aprilie 2008, în funcţia publică de execuţie de comisar superior clasa I treapta I, cu aceeaşi dată încetând aplicabilitatea ordinului nr. 673/2008.

În speţa de faţă se constată că deşi reclamantul-recurent avea posibilitatea legală de a refuza detaşarea, pe motive medicale sau familiale, totuşi în prima cerere (fila 11 dosar fond), al cărei conţinut a fost rezumat mai sus, nu a refuzat detaşarea, ci numai a invocat motive de sănătate şi de familie, precizând că după stabilizarea sănătăţii şi consultarea familiei va comunica angajatorului dacă va mai continua activitatea în funcţia de conducere şi dacă acceptă sau refuză detaşarea, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

Ulterior, ca urmare a cererii formulate, din care rezultă fără echivoc voinţa funcţionarului privind trecerea într-o funcţie de execuţie, începând cu data de 1 aprilie 2008, autoritatea angajatoare, luând act de voinţa funcţionarului public, a procedat la mutarea acestuia în funcţia publică de execuţie, măsură ce se circumscrie noţiunii de modificare a raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public.

Faţă de situaţia de fapt dovedită în cauza prezentă şi de prevederile legale aplicabile speţei, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, că judecătorul fondului a dat o corectă interpretare probelor şi dispoziţiilor legale, aşa încât motivul de recurs privind greşita interpretare a conţinutului cererii reclamantului formulată la data de 19 martie 2008 este nefondat.

Din prezentarea legislaţiei incidente în materia analizată rezultă că funcţionarul public avea dreptul de a refuza detaşarea, numai în condiţiile prevăzute de lege, iar refuzul său trebuia să fie explicit şi motivat.

Ori, în cererile pe care le-a depus reclamantul-recurent nu a refuzat detaşarea, ci a amânat exprimarea unui punct de vedere privind eventualul refuz la o dată ulterioară.

Apoi, la 1 aprilie 2008 recurentul nu şi-a exercitat dreptul de a refuza detaşarea, ci a solicitat trecerea într-o funcţie de conducere, prin ordinul 1114 din 10 aprilie 2008 luându-se act de voinţa reclamantului.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate, constând în modificarea cu efect retroactiv a raporturilor de serviciu, respectiv începând cu 1 aprilie 2008, deşi data emiterii ordinului era ulterioară, Înalta Curte arată că autoritatea emitentă a luat act de cererea reclamantului, prin care solicita modificarea raporturilor de funcţie începând cu 1 aprilie 2008.

Ordinul privind modificarea raporturilor de funcţie, întemeiat pe cererea reclamantului, face parte din categoria actelor administrative subiective, adică a acelor acte administrative prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturi subiective şi situaţii juridice individuale.

Ordinul fiind emis ca urmare a exprimării voinţei reclamantului, acesta are caracterul unui act juridic bilateral, conţinând acordul a două voinţe, aceea a reclamantului şi a autorităţii angajatoare, acord prin care s-au modificat raporturile de serviciu, situaţie în care critica din recurs este neavenită, iar motivul respectiv nu poate constitui cauze de nulitate a ordinului.

Soluţia instanţei de recur.

Având în vedere analiza efectuată mai sus, Înalta Curte reţine că sentinţa primei instanţei este legală şi temeinică, că toate criticile din recurs sunt nefondate, aşa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinţei civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2165/2009. Contencios