ICCJ. Decizia nr. 2386/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3251 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea numitului P.C., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost obligat acesta să emită adeverința privind indemnizația brută lunară avută la data de 8 octombrie 2007 de un procuror în activitate, necesară pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului începând cu 1 noiembrie 2007.
în motivarea hotărârii, instanța a reținut:
- că reclamantul se consideră vătămat într-un drept legitim, întrucât nu a beneficiat de actualizarea pensiei de serviciu de la 1 noiembrie 2007, ci abia de la 1 aprilie 2008 consecința fiind diminuarea pensiei de serviciu cu 25% pe o perioadă de cinci luni, scursă între cele două date arătate;
- că cererea reclamantului este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 100/2007;
- că reclamantul are dreptul să solicite actualizarea pensiei de serviciu, iar acest drept nu poate fi valorificat decât prin emiterea adeverinței de către pârât;
- că nu pot fi luate în considerare celelalte susțineri ale reclamantului: majorarea cu 30% a indemnizației brute lunare ca urmare a vechimii de peste 20 de ani în funcția de procuror la data de 1 mai 2002 și sporul de 25% pentru vechimea în muncă, întrucât presupun un conflict de drepturi care excede sfera contenciosului administrativ.
împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
Recurentul critică sentința ca netemeinică și nelegală, arătând:
- că instanța încălcat normele de competență, sentința urmând a fi casată în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât obiectul cererii reclamantului se circumscrie unui conflict de drepturi, ceea ce impunea declinarea competenței în favoarea instanței specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale Tribunalului București;
- că pârâtul și-a îndeplinit obligația de actualizare a pensiei reclamantului, respectând dispozițiile art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, aprobată prin H.G. nr. 1275/2005, astfel încât, pentru anul 2007, pensia reclamantului a fost actualizată în raport cu media veniturilor brute realizate în anul 2006 de către procurorii în activitate.
Consideră recurenta că actualizarea pensiei reclamantului la data de 8 octombrie 2007 - ca dată de intrare în vigoare a O.U.G. nr. 100/2007, care a modificat art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 - este nejustificată, întrucât acest text prevede actualizarea pensiei numai atunci când se majorează indemnizația brută lunară a magistraților în activitate dar ordonanța respectivă nu a majorat această indemnizație la acea dată.
Recursul se fondează, sentința urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) teza I Cod procedura civilă, pentru următoarele considerente:
1. Instanța de fond a calificat greșit cererea reclamantului ca fiind reclamarea unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, sub incidența art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
în realitate, reclamantul este nemulțumit de neincluderea în baza de calcul a pensiei sale de serviciu pe de o parte a unei majorări cu 30% corespunzătoare unei anumite vechimi în funcția de procuror care ar rezulta din carnetul său de muncă, iar pe de altă parte, a unui spor de 25% pentru vechimea în muncă de 47 de ani avută la data pensionării.
Or, este evident că ambele aspecte aduse în discuție de reclamant exced dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât se refereau la drepturi pretinse în raport cu propria situație profesională a reclamantului care a fost ignorată la stabilirea pensiei de serviciu.
Ca urmare, cererea trebuia soluționată sub incidența dispozițiilor Legii nr. 19/2000,la instanța specializată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4282/2009. Contencios → |
|---|
