ICCJ. Decizia nr. 3067/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 31 octombrie 2008 și înregistrată sub nr. 2314/ 36/2008 la Curtea de Apel Constanta, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
anularea Ordinului șefului Statului Major al Forțelor Navale nr. M.M. 119 din 29 august 2008, precum și a tuturor actelor ulterioare privind raporturile reclamantului de muncă cu UM 02020 Constanța;
suspendarea executării ordinului nr. A 33100 din 09 octombrie 2008 al Statului Major al Forțelor Navale și a tuturor ordinelor ulterioare privind situația militară și de serviciu a reclamantului;
obligarea șefului Statului Major al Forțelor Navale să emită Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, în condițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 7/1998 și ale art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/2005, sub sancțiunea unor penalități;
obligarea Ministerului Apărării să plătească reclamantului ajutoarele și plățile compensatorii prevăzute de art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și de art. 31 din Legea nr. 31/1999, cu coeficientul de inflație, începând cu data de 1 iunie 2008 până la pronunțare; obligarea Ministerului Apărării să emită decizia de pensionare a reclamantului, începând cu data de 1 iunie 2008, cu coeficientul de inflație la pensia ce i se va cuveni, de la această dată și până la pronunțare, sub sancțiunea unor penalități;
obligarea Ministerului Apărării să plătească reclamantului drepturile bănești conforme cu cele avute până la data de 31 mai 2006, până la trecerea în rezervă, actualizate cu coeficientul de inflație;
obligarea Ministerului Apărării să plătească reclamantului daune morale în valoare de 75.000, pentru suferințele la care a fost supus;
g) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că este maistru militar, încadrat la UM 02020 Constanța, unitate aflată în subordinea Statului Major al Forțelor Navale, din cadrul Ministerului Apărării.
In cadrul procesului general de restructurare al armatei, la data de 6 mai 2008 reclamantului i s-a adus la cunoștință ordinul privind intrarea în vigoare a noului stat de organizare al unității din care face parte, începând cu data de 1 iunie 2008, prin care se reduceau mai multe funcții, printre care și aceea pe care era încadrat.
In această situație, în conformitate cu prevederile art. l din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 7/1998, aprobate prin Ordinul nr. M169/2001 al ministrului Apărării Naționale, toate cadrele militare din unitate trebuie să-și exprime opțiunea în scris, dacă doresc să treacă în rezervă, în condițiile O.G. nr. 7/1998 sau dacă rămân în continuare în activitate.
Conform reglementărilor militare, procedura de trecere în rezervă sau de menținere în activitate are și asemănări, dar și deosebiri importante, care se referă la procedură, la drept substanțial și la consecințe juridice.
Astfel, asemănările se referă la faptul că, potrivit normelor mai sus citate, situația cadrelor militare, indiferent de opțiune, este analizată de o comisie aflată la nivelul Statului Major al Forțelor Navale, care are atribuțiuni doar de a face propuneri sau de a aviza propunerile de rămânere în activitate ori de trecere în rezervă, iar situația juridică este hotărâtă conform competențelor, de ministrul Apărării, în cazul ofițerilor și de șeful Statului Major al Forțelor Navale, în cazul maiștrilor militari și subofițerilor.
De asemenea, sunt prevăzute anumite termene, care trebuie respectate, atât de cadrele militare, cât și de comandanți/șefi, în așa fel încât la data prevăzută în ordin, unitatea să fie restructurată, iar situația cadrelor militare lămurită.
In ceea ce privește deosebirile, acestea constau, în principal, în faptul că, acele cadre militare care optează pentru trecerea în rezervă, se consideră "disponibilizate" și se bucură de toate măsurile de protecție socială, instituite prin O.G. nr. 7/1998, precum și prin legislația aferentă, primesc anumite sume de bani, sub forma unor ajutoare și plăți compensatorii, precum și pensie militară de serviciu, în funcție de vechime.
Conform art. 27 din ordonanță, pot trece în rezervă, bucurându-se de prevederile ordonanței, chiar și cadrele militare din unitățile ce nu sunt supuse procesului de restructurare.
Până în prezent, nu a existat niciun caz în armata română și cu atât mai mult în unitatea reclamantului, prin care să se refuze cererea vreunui cadru militar de a trece în rezervă prin disponibilizare.
In conformitate cu legislația în vigoare, odată ce un cadrul militar și-a exprimat dorința de a trece în rezervă, prin disponibilizare, nimeni, nici comisia, nici comandanții/șefii și nici chiar ministrul Apărării nu-l pot menține cu forța în activitate, căci astfel s-ar ajunge la "muncă forțată", ceea ce este interzis.
Conform acelorași Norme, cadrele militare ale căror funcții se desființează, dar care optează, totuși, pentru rămânerea în activitate, sunt supuși evaluării de către structurile de personal, conform unor criterii valorice, iar comandanții/șefii fac propuneri de menținere în activitate pentru cei care îndeplinesc criteriile respective sau propuneri de trecere în rezervă, prin disponibilizare, pentru cei care nu le îndeplinesc.
Cadrele militare care refuză propunerea de numire în funcția stabilită de comisia de selecție sunt puse la dispoziție pe o perioadă de maximum 3 luni, timp în care li se va oferi o nouă funcție; în cazul în care refuză iarăși, vor fi trecuți în rezervă, tot prin disponibilizare.
întrucât unitatea reclamantului a fost supusă procesului de restructurare, acesta a cerut, în scris, prin raportul nr. A 2092 din 8 mai 2008 să fie trecut în rezervă, prin disponibilizare.
In această situație, trebuia să se ia act de voința reclamantului, manifestată în scris și să se dea curs legal cererii sale, în sensul că șeful Statului Major al Forțelor Navale să emită ordinul de trecere în rezervă, începând cu data de 31 mai 2008, întemeiat pe prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 7/1998 și art. 85 alin. (l) lit. e) din Legea nr. 80/1995, să i se plătească ajutoarele și plățile compensatorii prevăzute de lege și să se emită decizia de pensionare, urmând ca pe viitor să se integreze în viața civilă.
In loc să procedeze astfel, reclamantul nu a fost disponibilizat, ci, în mod ilegal și abuziv, prin Ordinul șefului Statului Major al Forțelor Navale, începând cu data de 1 iunie 2008, a fost eliberat din funcția pe care o deținea și a fost pus la dispoziția unității, pentru o perioadă de 3 luni, în vederea încadrării.
In loc să se urmeze procedura specifică acelor cadre militare care optează pentru trecere în rezervă, prin disponibilizare, s-a urmat procedura specifică celor care optează pentru rămânerea în activitate, ceea ce este ilegal și abuziv.
Prin măsura astfel luată, reclamantul consideră că a fost vătămat în dreptul și interesul său legitim de a beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de O.G. nr. 7/1998, de dreptul la pensie militară de serviciu, de dreptul la libera circulație, de dreptul la alegerea liberă a muncii, precum și de alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Din punct de vedere moral, reclamantul susține că este frustrat și umilit, întrucât îndeplinește atribuțiuni inferioare și incompatibile cu pregătirea sa, fiind auxiliar al unității, consideră că a fost nedreptățit și discriminat, căci, până acum, toți colegii săi, aflați în situații asemănătoare, au fost disponibilizați fără probleme, iar reclamantul, datorită stării de incertitudine în care se află, este într-o continuă stare de nervozitate, este permanent stresat, salariul i s-a diminuat, iar locul de muncă găsit în viața civilă, l-a pierdut.
A susținut reclamantul că, prin primul raport depus, a îndeplinit și procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, sens în care a atenționat, de altfel, și unitatea ierarhic superioară.
Precizează reclamantul că seria abuzurilor continuă, căci în loc să se conformeze legii și reglementărilor militare, să se țină seama de voința sa, Statul Major al Forțelor Navale a dispus, prin Ordinul nr. MM 119 din 29 august 2008, începând cu data de 1 septembrie 2008, să se prelungească punerea la dispoziția unității cu încă 3 luni, până la data de 30 noiembrie 2008, conform aprobării ministrului apărării pe adresa înregistrată la DMRU nr. C/S -2324/2008, ceea ce este absolut ilegal (nu se precizează ziua și luna, ceea ce îl face pe reclamant să creadă că aprobarea a fost dată tardiv și ilegal).
Arată reclamantul că aprobarea ministrului apărării de prelungire a punerii la dispoziție a fost înregistrată la Direcția Management Resurse Umane la data de 12 septembrie 2008, deci după data de 31 august 2008, când expirase prima perioada (adresa nr. A 7517 din 3 noiembrie 2008 a UM 02145); rezultă că în perioada 01septembrie 2008 -15 septembrie 2008 (când aprobarea respectivă a fost comunicată prin faxul nr. C 797 din 15 septembrie 2008) reclamantul, cât și ceilalți colegi ai săi, aflați în situații similare, au fost menținuți ilegal în activitate. De asemenea, aprobarea ministrului apărării dată la 12 septembrie 2008 are un caracter retroactiv, ceea ce legea interzice.
Solicită a se dispune suspendarea executării ordinului nr. A 33100 din 9 septembrie 2008 al Statului Major al Forțelor Navale și a tuturor ordinelor ulterioare privind situația sa militară și de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. A 4466 din 5 noiembrie 2008 emisă de UM 02020; raportul reclamantului P.I.; Ordinul Șefului Statului Major al Forțelor Navale nr. MM -119; Raportul A 2374 din 30 mai 2008; Raportul nr. A 1925 din 5 iunie 2007; Adresa nr. A 3857 din 24 septembrie 2008 emisă de UM 02020; Raportul nr. A3356 din 19 august 2008, Adresa nr. A. 17880 din 30 mai 2008, emisă de S.M.F.N.; Adresa nr. A 35704 din 29 octombrie 2008 emisă de S.M.F.N.
Curtea de Apel Constanța, secția maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 964/CA din 3 decembrie 2008 a admis, în parte, acțiunea promovată în contencios administrativ formulată de reclamantul P.I., a anulat Ordinul Șefului Satului Major al Forțelor Navale nr. MM 119 din 29 august 2008 în parte, cu privire la reclamant, a obligat pârâtul la emiterea ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, în condițiile O.G. nr. 7/1998, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege.
Totodată a respins celelalte capete de cerere ca nefondate și a obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că unitatea din care face parte reclamantul a primit dispoziția cu privire la reducerea funcțiilor, în cadrul procesului general de restructurare al armatei, astfel încât toate cadrele militare din unitate au primit ordinul de a-și exprima în scris opțiunea cu privire la trecerea în rezervă sau continuarea activității.
Reclamantul și-a exprimat voința în scris în sensul de a fi trecut în rezervă prin disponibilizare.
Instanța de fond a reținut că unitatea pârâtă, în loc să ia act de voința reclamantului, manifestată expres în cererea sa și să emită ordinul de trecere în rezervă, a procedat la eliberarea din funcția deținută și reclamantul a fost pus la dispoziția U.M. 02020, pentru o perioadă de 3 luni și ulterior pentru încă 3 luni, în vederea încadrării, astfel încât reclamantului i s-a încălcat dreptul prevăzut de lege de a opta pentru trecerea în rezervă.
Instanța de fond a apreciat că măsura dispusă de unitate, privind punerea la dispoziție în vederea încadrării, este nelegală, întrucât încalcă un drept legitim al reclamantului, respectiv acela de a putea opta pentru trecerea în rezervă.
Instanța de fond a apreciat și cu privire la necesitatea obligării pârâtului la plata drepturilor bănești până la trecerea în rezervă, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea tuturor actelor ulterioare privind raporturile de muncă ale reclamantului cu U.M. 02020 Constanța, instanța de fond a respins această cerere, deoarece nu poate fi analizată în lipsa individualizării acestor acte și a motivelor de nelegalitate ce ar exista.
De asemenea, instanța a respins acordarea penalităților solicitate, întrucât în cauză nu a fost emis ordinul de trecere în rezervă, obligația dispusă de instanța de fond pentru a se putea verifica conformarea dispozițiilor impuse.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și ca reprezentant legal al U.M. 02150 București și U.M. 02196 Mangalia, fiind invocate motivele de modificare a sentinței, prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât, susține, în esență, prin motivele de recurs formulate, că numai printr-o interpretare greșită a legii, instanța de fond a reținut că există temei legal pentru a se dispune trecerea în rezervă a intimatului-reclamant, acesta urmând să beneficieze de măsurile de protecție socială prevăzute de O.G. nr. 7/1998.
Temeiul legal pentru trecerea în rezervă a cadrelor militare este cel precizat de art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, articol conform căruia, ofițerii maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, "când în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați pe alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale".
Regula în soluționarea situației cadrelor militare ale căror funcții se reduc în perioada restructurării Armatei, este încadrarea și nu disponibilizarea acestora.
în speță, precizează recurentul-pârât, intimatul-reclamant este cadru militar în activitate cu grad de maistru militar clasa I, încadrat la U.M. 02020 Constanța și în cadrul procesului de restructurare funcția ocupată de acesta a fost redusă, aceasta neregăsindu-se pe noul stat de organizare.
Susține recurentul-reclamant ca în baza art. 3 din Ordinul nr. 169/2001 emis de Ministrul Apărării Naționale pentru aprobarea "Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale, aprobată prin Legea nr. 37/2001" , s-a procedat la evaluarea intimatului-reclamant de către Comisia de Selecție, acesta fiind ierarhizat și propus pentru a fi încadrat într-o altă funcție, dar întrucât a refuzat propunerea de încadrare făcută s-a procedat potrivit art. 6 din Ordin în sensul punerii la dispoziție a acestuia pe o perioadă de 3 luni și apoi încă 3 luni prin Ordinul Șefului Statului Major al Forțelor Navale din M.O. nr. 119 din 29 august 2008.
Concluzionează recurentul în sensul că intimatul-reclamant nu se află în situația prevăzută de art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 astfel că anularea Ordinului contestat de către instanța de fond este greșită.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prin O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale, aprobată prin Legea nr. 37/2001, guvernul a stabilit unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, aceste măsuri urmând a se aplica în perioada restructurării organismului militar.
Potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 7/1998 "în perioada de restructurare a armatei, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii pot cere trecerea în rezervă, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege", textul de lege reglementând în continuare condițiile necesare a fi îndeplinite pentru dreptul la pensie militară de serviciu.
Alin. (2) al aceluiași text de lege se referă la atributul Ministerului Apărării Naționale, care poate dispune trecerea în rezervă a cadrelor militare care nu solicită pensionarea anticipată, personalul respectiv beneficiind la cerere, de drepturile prevăzute la alin. (1).
Ca atare, așa cum corect reține și instanța de fond, în perioada de restructurare a armatei, legea recunoaște dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu sau fără drept de pensie, dar cu acordarea unor drepturi, acestea rezultând din prevederile art. 8 alin. (1), care stipulează "Cadrele militare cu o vechime în serviciu mai mare de 20 de ani pot trece în rezervă, la cerere, sau pot fi trecute în rezervă de către Ministerul Apărării Naționale ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare a armatei, beneficiind de o plată compensatorie, corespunzătoare vechimii în serviciu".
în raport cu aceste reglementări, este clar stabilit dreptul intimatului-reclamant de a opta pentru trecerea în rezervă, cu atât mai mult cu cât intimatul-reclamant nu a fost menținut pe aceeași funcție, ci i s-a oferit o altă funcție pe care a refuzat-o.
în situația în care recurentul-pârât considera că intimatul-reclamant nu mai îndeplinește condițiile pentru a ocupa funcția pe care a avut-o, recurentul-pârât trebuia să dea eficiență opțiunii formulate, aceea de trecere în rezervă.
în acest sens sunt și dispozițiile Ordinului Ministrului Apărării nr. 169/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998 care stabilesc procedura de restructurare și care prevăd că "în situația în care cadrele militare puse la dispoziție refuză oferta de numire în funcția vacantă propusă, vor înainta comandanților structurilor militare rapoarte scrise prin care vor solicita trecerea în rezervă în condițiile ordonanței și vor menționa articolul pentru care optează".
Susținerea recurentului-pârât cum că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, conform căruia se poate da curs opțiunii de trecere în rezervă ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unei funcții din statul de organizare, numai atunci când nu sunt posibilități pentru ca persoana solicitantă să fie încadrată în altă funcție sau unitate, este așadar neîntemeiată.
De altfel, așa cum susține intimatul-reclamant, prevederea de la art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, nu face altceva decât să sublinieze faptul că disponibilizarea cadrelor militare trebuie să se desfășoare numai cu respectarea legii, și anume doar în acele situații în care, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrate în alte funcții sau unități, precum și pentru alte nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
Or, în speță, funcția ocupată de intimatul-reclamant a fost redusă, și acestuia i s-a propus spre încadrare o altă funcție, aceea de șef de echipaj, serviciul de luptă logistic de la nave logistică pentru scafandri de luptă "Midia", funcție cu care reclamantul nu a fost de acord, optând pentru trecerea în rezervă, opțiune ce nu i-a fost respectată, prin Ordinul atacat fiind pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, în vederea încadrării.
Interpretând în mod corect actul dedus judecății și făcând o aplicare corectă a legii, instanța de fond a stabilit în mod just că Ordinul Șefului Statului Major al Forțelor Navale din 29 august 2008 a încălcat un drept legitim al reclamantului-intimat, acela de a putea opta, în situația în care unitatea militară este supusă restructurării, pentru trecerea în rezervă, potrivit O.G. nr. 7/1998.
însăși sintagma folosită de legiuitor în art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 7/1998 "pot trece în rezervă", semnifică posibilitatea de exercitare sau nu a dreptului respectiv și nu a existenței unei simple vocații în favoarea cadrelor militare respective.
Cât privește evaluarea de către Comisia de Selecție la care face referire recurentul-pârât, este de observat că așa cum a reținut și instanța de fond "competența acestei comisii este stabilită prin MRU - 1/9, Metodologia privind modul de soluționare a situațiilor personalului militar și civil din structuri ale Ministerului Apărării Naționale, în cuprinsul acestei Metodologii fiind proceduri conform cărora sunt supuse evaluării numai cadrele militare care optează pentru menținerea în activitate, iar pentru cele care optează pentru trecerea în rezervă nu sunt verificate decât aspectele legate de îndeplinirea condițiilor prevăzute în O.G. nr. 7/1998 pentru trecerea în rezervă, urmând a se face propuneri în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, pârâtul fiind obligat la emiterea ordinului de trecere în rezervă cu respectarea condițiilor prevăzute de O.G. nr. 7/1998, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege și plata diferenței dintre drepturile bănești aferente funcției avute pe perioada punerii la dispoziție, actualizată în raport cu rata inflației, sentință ce urmează a fi menținută.
Recursul se privește astfel ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
în raport cu dezlegarea dată recursului, cu cererea intimatului și dovezile de la dosar, față de natură și gradul de complexitate a cauzei, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentul-pârât a fost obligat către intimatul-reclamant la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, acordat prin apreciere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3122/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 253/2009. Contencios → |
|---|
