ICCJ. Decizia nr. 3125/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prima instanță.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2008, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a Summit-ului NATO organizat în București în perioada 2-4 aprilie 2008, publicată în M.Of. nr. 216 din 20 martie 2008.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin înserarea alin. (3) din art. 1, Guvernul României a încălcat voința părților contractelor colective de muncă, prevederile Legii nr. 130/1996, respectiv art. 7 alin. (2) potrivit cu care contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Se mai arată că prin aplicarea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008, membrii de sindicat sunt prejudiciați în dreptul lor de a beneficia de o zi liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în zilele de 12 aprilie, 19 aprilie și 10 mai 2008, drept consacrat de art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramuri de învățământ.
La data de 19 mai 2008, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din învățământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin cererea de chemare în judecată aflată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 2913/2/2008 a solicitat anularea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008, iar în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ. instanța a conexat dosarul nr. 2913/2/2008 de dosarul 2900/2/2008.
în data de 14 august 2008, s-a formulat cerere de intervenție de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în interesul Guvernului României justificată de calitatea de contrasemnatar al actului normativ a cărui anulare parțială se solicită.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că H.G. nr. 297/2008 este legală, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituția României.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantele Federația Sindicatelor Libere din învățământ și Federația Sindicatelor Libere din învățământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a dispus anularea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/1008 privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a summit-ului NATO, publicată în M. Of. nr. 216 din 20 martie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
Instanța, a apreciat că dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 297/2008,art. 1 alin. (3) sunt nelegale întrucât se încalcă art. 132 din Codul muncii și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1990 privind contractul colectiv de muncă, vătămând dreptul salariaților din învățământ de a beneficia de o zi liberă plătită și un spor de 100% din salariul de bază.
La data de 2 septembrie 2008, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din învățământ în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și interveneintul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 2811C. proc. civ. iar prin sentința civilă nr. 77 din 13 ianuarie 2009 a fost admisă cererea completatoare a sentinței în sensul că s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Instanța de recurs.
împotriva sentinței nr. 2843 din 28 octombrie 2008 au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Guvernul României.
în recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse , s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, că potrivit art. 1 din H.G. nr. 297/2008, pentru salariații din sectorul public care desfășoară activitate în municipiul București, zilele de 2, 3, 4 aprilie 2008 au fost stabilite ca zile libere, pentru recuperarea cărora urma să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie și 10 mai, fără a beneficia de salarizarea suplimentară sau timp liber suplimentar.
A precizat recurentul că, întrucât zilele de 2, 3, 4 aprilie erau libere, pentru care contractul colectiv de muncă nu prevede plata suplimentară și zilele de recuperare trebuie să aibă același tratament.
Guvernul României a susținut în motivele de recurs, că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât prin H.G. nr. 297/2008 s-a acordat timp liber anterior prestării activității, că zilele pentru care s-a instituit recuperarea erau zile lucrătoare, pentru care nu se efectua plată suplimentară, în mod firesc și zilele de recuperare nu pot avea un alt regim de plată salarială.
Din examinarea recursurilor, a legislației aplicabile și a probelor cauzei înalta Curte reține următoarele:
Prin H.G. nr. 297/2008 s-au stabilit o serie de măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a Summit-ului NATO organizat la București în perioada 2-4 aprilie 2008.
în art.1 al acestei hotărâri s-a prevăzut că pentru salariații din sectorul public care își desfășoară activitatea în municipiul București, zilele 2, 3 și 4 aprilie sunt zile libere, urmând ca pentru acestea să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie și 10 mai 2008.
Guvernul României a prevăzut în alin. (3) al art. 1 din H.G. nr. 297/2008 că prestarea muncii în zilele respective nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător.
Așa cum a reținut și prima instanță prevederile art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008 sunt de natură a nesocoti prevederile art. 132 C. muncii .
Potrivit art. 132 alin. (2) C. muncii, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, însă pentru această situație de excepție, în alin. (3) al aceluiași articol s-a prevăzut că salariații vor beneficia de un spor de salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă, sau după caz, contractul individual de muncă.
Ca urmare a reglementărilor legale enunțate, care prevăd plata sporului salarial în raport de contractul colectiv de muncă, dispozițiile contractului colectiv de muncă dobândesc forță obligatorie, în baza legii și devin general aplicabile.
Astfel art. 36 lit. i) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, stabilește că pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă, salariatului i se acordă o zi liberă plătită și un spor de 100% din salariul de bază.
Față de această prevedere din contractul colectiv de muncă, care devine general obligatorie, întrucât Codul muncii i-a acordat acest caracter, art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008 se constituie într-o reglementare nelegală, motiv pentru care corect s-a aplicat sancțiunea anulării acestuia.
Susținerea din recurs că s-a acordat timp liber anterior, după cum și aceea ca zilele pentru care s-a instituit recuperarea erau zile lucrătoare sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât contractul colectiv de muncă instituie pentru activitatea prestată în zilele de repaus, atât dreptul la o zi liberă plătită cât și sporul de 100% din salariul de bază.
Plata efectivă a sporului de 100% se poate face însă numai în măsura în care s-a prestat activitatea în zilele libere.
Având în vedere considerentele din prezenta decizie recursurile declarate de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și pârâtul Guvernul României sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3122/2009. Contencios → |
|---|
