ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3318/2009
Dosar nr. 4535/2/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2008 reclamanta SC Z.L.P. SRL, Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 256959 din 14 iulie 2008 emisă de M.I.R.A.– O.R.I., solicitând obligarea pârâtului să emită autorizaţie de muncă pentru cetăţeanul chinez G.H.
În motivarea cererii reclamanta arată că la data de 16 iunie 2008 a solicitat emiterea autorizaţiei de muncă, pentru cetăţeanul chinez, depunând toate actele prevăzute de lege, iar pârâtul i-a respins cererea cu motivarea că societatea reclamantă nu desfăşoară activitate legală.
Susţine reclamanta că activitatea sa este inclusă în C.A.E.N. şi a fost autorizată de O.R.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3268 din 26 noiembrie 2008 a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii administrative prealabile, a admis în parte acţiunea obligând pârâtul să emită autorizaţie de muncă pentru cetăţeanul chinez şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr. XX din 14 iulie 2008.
Cu privire la procedura prealabilă instanţa a reţinut că aceasta nu era obligatorie în situaţia refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Instanţa a reţinut faptul că asociaţii societăţii reclamante lis-au emis decizii de returnare, nu prezintă relevanţă în cauză, pentru funcţionarea legală a societăţii nefiind necesară prezenţa personală în ţară a asociaţilor, chiar administratori. Cu privire la adresa nr. XX instanţa de fond a apreciat că aceasta nu este un act administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs O.R.I. – Direcţia pentru Imigrări a municipiului Bucureşti, susţinând în esenţă că acţiunea reclamantului este inadmisibilă şi că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia invocată de ea privind neîndeplinirea procedurii prealabile.
În ce priveşte motivarea instanţei de fond referitoare la netemeinicia refuzului eliberării autorizaţiei de muncă, recurentul apreciază că aceasta este neîntemeiată faţă de dispoziţiile OUG nr. 56/2007.
În continuare, se arată că, în condiţiile în care asociaţilor şi administratorilor societăţii le-a fost refuzată prelungirea dreptului de şedere, fiind obligaţi să părăsească România este evident că activitatea societăţii nu se desfăşoară legal.
Cu privire la adresa din 14 iulie 2008 reclamantul arată că, susţinerile instanţei de fond referitoare la lipsa caracterului de act administrativ al acesteia sunt neîntemeiate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din OUG nr. 56/2007, străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţie.
a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţenii români, ai altor state membre ale U.E., ai statelor semnatare ale acordului privind spaţiul economic european, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României;
b) îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare;
c) fac dovada faptului că sunt apţi din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară dau urmează să i desfăşoare pe teritoriul României;
d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre de guvern;
e) angajatorii au achitate la zi obligaţiile către bugetul de stat.
Invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 44 alin. 2 lit. a) din OUG nr. 194/2002, republicată potrivit căreia autorizaţia de muncă se eliberează angajatorului dacă face dovada faptului că desfăşoară o activitate legală în România şi că nu are datorii nu poate fi reţinută.
Pe de o parte pentru că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României care reprezintă legislaţia specială în domeniu şi care la art. 3 stabilesc condiţiile cumulative pentru încadrarea în muncă a străinilor.
Pe de altă parte, recurentul pârât nu a făcut dovezi privind neîndeplinirea acestor condiţii de către societatea reclamantă.
Cu privire la susţinerea referitoare la nelegalitatea activităţii desfăşurate de societatea reclamantă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că împrejurarea legată de returnarea asociaţilor administratori ai societăţii este irelevantă conducerea societăţii putând să mandateze o terţă persoană pentru a se ocupa de administrarea acesteia.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de recurent, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 precizează clar că plângerea prealabilă trebuie să fie făcută în situaţia în care se solicită anularea unui act administrativ.
În cazul în speţă obiectul pricinii constituindu-l refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, recursul graţios nu este obligatoriu aşa cum a statuat Curtea în numeroase cauze.
Cu privire la adresa prin care se comunică reclamantei intimate refuzul pârâtului de eliberare a autorizaţiei de muncă, în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta nu este un act administrativ, întrucât nu dă naştere, modifică sau stinge prin ea însăşi raporturi juridice.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul O.R.I. – Direcţia pentru Imigrări a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3268 din 26 noiembrie 208 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1070/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
