ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2899/2009
Dosar nr. 1405/57/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 4 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 1405/57/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul SC A.I.P. SRL Petroşani a solicitat ca până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acestui dosar să se dispună suspendarea executării pct. nr. 2 şi nr. 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008, prin care pârâta A.N.A.F. i-a respins contestaţia cu privire la obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 2.249.887 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr. 172 din 29 iunie 2007 întocmită de D.G.F.P. a judeţului Hunedoara.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că executarea silită a sumelor pentru care a fost respinsă contestaţia sa este iminentă şi de natură să-i cauzeze pagube importante, prin blocarea totală a activităţii şi trimiterea în şomaj a unui număr de 207 angajaţi.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 193/F/CA din 16 decembrie 2008, prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării creanţelor fiscale cuprinse la pct. nr. 2 şi nr. 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de A.N.A.F. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond a considerat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamanta a dovedit existenţa unor motive temeinice de suspendare a executării actelor administrative şi a administrat probe din care rezultă riscul producerii unui prejudiciu şi a unor consecinţe de neînlăturat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi intimata-reclamantă nu a dovedit existenţa unor cazuri bine justificate, prin critici reale cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate şi nici riscul producerii unor consecinţe de neînlăturat, dat fiind că există posibilitatea recuperării unor eventuale plăţi nedatorate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 117 lit. f) din OG nr. 92/2003.
Recurenta a criticat şi soluţia de suspendare a executării actelor administrative unilaterale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, arătând că măsura respectivă se poate dispune numai până la pronunţarea instanţei de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 15 coroborate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de dovezile administrate în cauză.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că în speţă nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării şi apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se referă la situaţia concretă avută în vedere de instanţa de fond, având un caracter general.
Respectând limitele investirii sale prin cererea de suspendare a executării, instanţa de fond a constatat corect ca fiind îndeplinită condiţia legală privind existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Nefondată este şi critica recurentei privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând toate consecinţele care se pot produce asupra patrimoniului intimatei reclamante prin executarea actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, instanţa de fond a constatat corect existenţa acestei condiţii, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite prin actele contestate şi efectele plăţii acestor debite cu privire la lichidităţile necesare pentru plata salariilor au fost avute în vedere de instanţa de fond ca dovezi evidente pentru existenţa pericolului producerii unei pagube iminente şi dificil de reparat pentru patrimoniul şi întreaga activitate a societăţii intimate.
Cererea de suspendare a fost formulată în cadrul acţiunii pentru anularea Deciziei nr. 273 din 22 august 2008, astfel că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, în acest caz, se poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a pricinii.
În consecinţă, susţinerea din recurs privind durata măsurii suspendării până la pronunţarea instanţei de fond nu corespunde temeiului juridic al cererii, care a fost formulată odată cu acţiunea principală pentru anularea actului administrativ.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 193/F/CA/2008 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2893/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
