ICCJ. Decizia nr. 2893/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2893/2009
Dosar nr. 525/46/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 iunie 2008, reclamanţii V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. şi T.M. au chemat în judecată Statul Român – C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubire în completarea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008, corespunzător diferenţei dintre valoarea reală a despăgubirilor cuvenite şi valoarea celor efectiv acordate.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia nr. 1112 din 10 decembrie 2003 a primarului municipiului Râmnicu Vâlcea s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 15,46 ha situat în intravilan.
Pe baza expertizei evaluatorii efectuate în anul 2006, pârâta a emis Decizia nr. 2006 din 27 mai 2008 prin care s-au acordat titluri de despăgubire în valoare de 30.009.000 lei.
Reclamanţii au învederat că valoarea stabilită de comisie este una derizorie, care nu corespunde contravalorii reale de circulaţie a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
Prin cererea completatoare din 1 octombrie 2008, reclamanţii V.M.E. şi I.T.C. au solicitat în subsidiar, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, care să conţină valoarea reală a despăgubirilor cuvenite.
Printr-o altă cerere, înregistrată separat la data de 3 septembrie 2008 sub nr. 652/46/2008 aceiaşi şase reclamanţi au solicitat anularea adresei nr. XX din 14 iulie 2008 reprezentând răspunsul C.C.S.D. la plângerea prealabilă formulată şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în completarea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008.
Şi în acest dosar s-a depus cerere completatoare la 1 octombrie 2008 prin care reclamanţii V.M.E. şi I.T.C. au cerut în subsidiar, anularea parţială a deciziei nr. 2004/2008 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă valoarea reală a despăgubirilor.
Prin încheierea din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus conexarea Dosarului nr. 652/46/2008 la Dosarul nr. 525/46/2008.
Aceeaşi instanţă a soluţionat cauza prin sentinţa nr. 12 din 7 ianuarie 2009, prin care a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să completeze Decizia nr. 2004 din 27 mai 2008 prin emiterea unei noi decizii pentru acordarea diferenţei de sumă cuvenită reclamanţilor, rezultată din stabilirea unei sume mai mari la evaluarea imobilului respectiv, respectiv 54.326.962 lei, varianta I a raportului de expertiză, la data de 18 decembrie 2006, faţă de suma stabilită iniţial, 30.009.000 lei.
Instanţa a procedat la partajarea despăgubirilor, stabilind pentru fiecare dintre cei şase reclamanţi o anumită valoare de încasat, din care a scăzut sumele efectiv primite.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că expertul desemnat de pârâtă a stabilit o valoare greşită a terenului în litigiu, în care sens şi-a însuşit concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză – varianta I, ţinând cont de valoarea imobilului la data de 18 decembrie 2006 când a fost făcută evaluarea iniţială.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii V.M.E., I.T.C. şi T.B.I. şi separat I.O.A., S.I.A. şi T.M. şi încă odată T.B.I. precum şi pârâta C.C.S.D.
Reclamanţii au invocat greşita stabilire a valorii terenului – varianta I a raportului de expertiză, în loc de valoarea imobilului de la data emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire – varianta a II-a, care reprezintă despăgubirile juste şi echitabile la care sunt îndreptăţiţi, ca măsuri reparatorii prin echivalent. O altă critică expusă în cel de-al doilea recurs al reclamanţilor a privit chiar valorile terenului, arătându-se că, prin folosirea aceleiaşi metode a parcelării folosite de expert, suma de 466 euro/mp şi nu cea reţinută, este mult mai apropiată de valoarea reală a imobilului. În raport de această valoare, s-a solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite, chiar şi în situaţia când s-ar menţine ca moment al evaluării data de 18 decembrie 2006 şi nu 27 mai 2008.
În recursul declarat de pârâtă s-a învederat că sentinţa este nelegală şi netemeinică sub aspectul admiterii acţiunii, impunându-se respingerea cererii, în condiţiile valorificării Deciziei nr. 2004/2008 de către o parte din titulari.
Astfel, pârâta a precizat că, dacă titularul titlului de despăgubire înţelege să-l valorifice, nu mai are posibilitatea de a-l contesta. Or, reclamanţii T.B.I., I.O.A., S.I.A. şi T.M. au formulat cereri de opţiune pentru valorificarea titlurilor de despăgubire, emiţându-se titluri de conversie prin Deciziile nr. 342 - 345 din 30 mai 2005, prin care acei reclamanţi au dobândit calitatea de investitori persoane fizice la F.P.
Pârâta a mai arătat că instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea, în condiţiile în care reclamanţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul ales, iar faţă de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu se putea dispune efectuarea unui raport de evaluare în cadrul procedurii judecătoreşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că este fondat recursul declarat de pârâtă, ce urmează a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii şi în consecinţă, respingerea recursurilor formulate de reclamanţi.
Astfel, prin dispoziţia nr. 1112 din 10 octombrie 2003, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a respins cererea formulată de G.N.M. şi G.I.C. de restituire în natură şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în valoare de 162.609.778.217 lei.
În dosarul format la C.C.S.D. sub nr. 1547/CC s-a dispus efectuarea raportului de evaluare, care a fost executat în decembrie 2006, de SC I.C. SRL, desemnată aleatoriu de către pârâtă, lucrare prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 30.009.000 lei.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, raportul de evaluare a fost comunicat titularilor dispoziţiei, G.N.M. şi G.I.c. care, până la aprobarea expertizei de către pârâtă, aveau posibilitatea de a formula obiecţiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii stabilite.
Or, titularii dispoziţiei nu au contestat raportul de evaluare, mai mult, s-au adresat instanţei solicitând obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit raportului de evaluare întocmit în decembrie 2006, ceea ce s-a şi dispus prin Decizia nr. 1222 din 25 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Anterior pronunţării acestei hotărâri, G.N.M. şi G.I.C. au înstrăinat drepturile ce li se cuveneau din dispoziţia nr. 1112/2003 către reclamanţii din prezenta cauză, conform contractelor de vânzare - cumpărare de drepturi, încheiate în perioada 31 iulie 2007 – 13 martie 2008.
Astfel cum rezultă din menţiunile acestor contracte, reclamanţii au luat cunoştinţă de natura litigioasă a drepturilor dobândite, respectiv faptul că în dosarul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vânzătorii au solicitat emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, pe baza raportului de evaluare întocmit, cunoscând fără îndoială şi valoarea măsurilor reparatorii propuse de expertul A.N.E.V.A.R.
Ulterior, pârâta a pus în executare Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1222 din 25 martie 2008, procedând la emiterea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008 prin care, având în vedere raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 1547/CC, necontestat, a dispus emiterea titlului de despăgubire direct pe numele reclamanţilor, corespunzător cotelor indivize ale fiecărui cesionar.
Din actele dosarului rezultă şi împrejurarea că, imediat după emiterea Deciziei nr. 2004/2008, respectiv la data de 28 mai 2008, reclamanţii T.B.I., I.O.A., S.I.A. şi T.M., care deţin împreună 98% cote indivize din drepturi, au formulat cereri de valorificare a deciziei, optând pentru emiterea titlurilor de conversie.
Luând act de solicitarea acestor reclamanţi, A.N.R.P. a întocmit Deciziile nr. 342 – 345 din 30 mai 2008, emiţând titluri în conversie în acţiuni în cuantum de 4.651.395 lei pentru S.I.A., de 15.904.77 lei pentru T.B.I., de 2.850.855 lei pentru T.M. şi de 6.001.800 lei pentru I.O.A.
Aceşti reclamanţi au valorificat aşadar titlurile de despăgubire, devenind acţionari ai „Fondului Proprietatea", anterior formulării acţiunii şi plângerii prealabile adresate pârâtei la 25 iunie 2008, Decizia nr. 2004 din 27 mai 2008, producându-şi efecte juridice faţă de ei.
În acest sens, art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007, prevede că valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau după caz, după parcurgerea procedurii judecătoreşti prin emiterea unei hotărâri irevocabile.
Or, cei patru reclamanţi au procedat la atacarea Deciziei nr. 2004/2008 pe calea contenciosului administrativ după ce şi-au exercitat dreptul de opţiune asupra valorificării titlului de despăgubire.
În consecinţă, cererea lor prin care solicitau o decizie în completarea celei emise la 27 mai 2008, care să stabilească o valoare mai mare a despăgubirilor, a fost în mod greşit admisă de către instanţă, reclamanţii valorificându-şi deja titlul prin conversia despăgubirilor în acţiuni la F.P.
Referitor la solicitarea celorlalţi doi reclamanţi, V.M.E. şi I.T.C., cesionari cu o cotă indiviză de câte 1% din drepturi, Decizia nr. 2004/2008, pe care au contestat-o numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, apare ca legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.
Pentru considerentele deja expuse, întrucât raportul de evaluare executat conform s.i.E. nu a fost contestat nici de titularii dispoziţiei nr. 1112/2003, nici de reclamanţii cesionari, fiind astfel însuşit de comisie, care ulterior a emis Decizia nr. 2004/2008, instanţa de fond a dispus în mod greşit efectuarea expertizei de evaluare, a imobilului, însuşindu-şi ulterior una din variante.
Întrucât Decizia nr. 2004/2008 a fost emisă în considerarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1222 din 25 martie 2008 şi în baza dispoziţiei nr. 1112/2003 şi a raportului de evaluare la care nu s-au formulat obiecţiuni, criticile aduse acesteia sub aspectul valorii despăgubirilor stabilite sunt neîntemeiate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea admiţând recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca nefondată.
Referitor la recursurile declarate de reclamanţi care privesc doar varianta reţinută a valorii despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză, acestea urmează a fi respinse ca nefondate, pentru considerentele deja prezentate referitoare la încuviinţarea greşită a administrării acestei probe, precum şi la legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 2004/2008 emise de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. şi T.M. împotriva sentinţei nr. 12/F-C din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Admite recursul declarat de Statul Roman prin C.C.S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2887/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2899/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
