ICCJ. Decizia nr. 3782/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3782/2009
Dosar nr. 381/64/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 mai 2009 reclamantul U.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.S., solicitând anularea Ordinului nr. 660 din 24 emis de pârât suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, dispoziţiile OUG nr. 37/2009 – art. 3 alin. (1), contravin dispoziţiilor Constituţiei României, privind dreptul la muncă, la un loc de muncă, la stabilitatea în muncă şi că ordinul privind desfiinţarea funcţiei de director general la Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov, funcţie ocupată de reclamant, este nelegal.
Reclamantul a solicitat suspendarea de urgenţă a actului administrativ atacat, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale.
Prin încheierea din 4 iulie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea ordinului atacat, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul M.T.S., susţinând în esenţă că, instanţa de fond a reţinut ca fiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru suspendarea unui act administrativ, fără a motiva care sunt împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Recursul este fondat.
Suspendarea executării unui act administrativ, constituie o situaţie de excepţie, care poate interveni atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa de fond nu putea dispune această măsură deoarece nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de lege.
Instanţa de fond nu a constatat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Singurul argument adus de instanţă referitor la cele două condiţii impuse de lege a fost acela că reclamantul a atacat cu excepţie de neconstituţionalitate dispoziţiile OUG nr. 37/2009.
O analiză teoretică a premizelor suspendării executării actului administrativ, fără a reţine existenţa în concret a cazului bine justificat şi iminenţa unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă, nu poate fi justifica măsura suspendării actului administrativ.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica încheierea atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ordinului atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.T.S. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea din 3 iulie 2009, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 660 din 24 aprilie 2009 al M.T.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 3776/2009. Contencios . | ICCJ. Decizia nr. 3783/2009. Contencios → |
---|