ICCJ. Decizia nr. 3753/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3753/2009
Dosar nr. 785/54/200.
Şedinţa publică din 30 iulie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25 martie 2009, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj şi A.F.P. Craiova, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. 19184 din 25 februarie 2009 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 19182 din 25 februarie 2009 întocmite de către reprezentanţii A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova, până la pronunţarea instanţei de fond asupra plângerii formulată împotriva acestor acte administrative.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că inspectori din cadrul A.F.P. Craiova au efectuat un control fiscal ce a vizat transferul de proprietăţi de imobile din patrimoniul său, singur sau împreună cu alte persoane, stabilind pentru perioada controlată 01 iunie 2005 – 30 iunie 2008 obligaţii fiscale de plată reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere în cuantum total de 822.309 lei.
A mai precizat reclamanta că împotriva acestor acte a formulat plângere prealabilă la organul emitent.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Dolj, invocată prin întâmpinare, instanţa a constatat că este neîntemeiată, întrucât, deşi actele a căror executare se solicită a fi suspendată au fost emise de către A.F.P. Craiova potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestei autorităţi publice stabilite prin lege, pentru opozabilitatea măsurii suspendării se impune ca hotărârea să fie pronunţată şi în contradictoriu cu ceilalţi doi pârâţi.
Prin sentinţa nr.211 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.M., a dispus suspendarea executării Deciziei de Impunere Fiscală nr. 19184 din 25 februarie 2009 emisă de A.F.P. Craiova până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în contextul aparenţei de nelegalitate a actelor administrativ fiscale, fiind în discuţie plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actelor fiscale de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluţia neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situaţia economico-financiară a reclamantei fiind grav afectată prin raportare la situaţia pârâtelor care îşi pot valorifica oricând creanţa.
S-a mai reţinut că în ceea ce priveşte raportul de inspecţie fiscală, întrucât acesta nu produce efecte juridice de sine stătător, nu poate face obiectul suspendării.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, în nume propriu şi pentru Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Craiova, respectiv pentru A.N.A.F. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se susţine că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În esenţă, se arată că suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie justificată, ori în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, reclamanta nu a probat împrejurări de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului atacat şi nici paguba iminentă în patrimoniul său iar situaţia prin care executarea silită ar putea prejudicia patrimoniul personal al contestatoarei reclamante, nu este de natură a satisface cerinţele legii privind admisibilitatea cererii de suspendare, în lipsa dovezii veniturilor totale ale contribuabilului.
Susţine recurenta că în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a celor pârâte, actul administrativ contestat a fost emis de către A.F.P. Craiova, emiterea acestuia nefiind în nici un fel condiţionată de implicarea A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Dolj, situaţie în care, s-ar impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, admiterea recursului şi respingerea cererii faţă de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Dolj.
Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate invocate de recurent şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu cei trei pârâţi chemaţi în judecată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere pentru obligaţii suplimentare nr. 19184 din 25 februarie 2009 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 19182 din aceeaşi dată întocmită de A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova, prin care i s-au stabilit obligaţii fiscale de plată în cuantum de 822.309 lei.
Totodată, s-a făcut dovada faptului că asupra patrimoniului său au fost instituite măsuri asiguratorii conform Deciziei nr. 23653 din 12 martie 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova – Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.
Referitor la calitatea procesuală a pârâţilor chemaţi în judecată, în mod corect prima instanţă a reţinut că deşi actul a cărui suspendare se solicită a fost emis de A.F.P. Craiova potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestei autorităţi publice, pentru opozabilitatea măsurii ce vizează suspendarea executării, se impune ca hotărârea să fie pronunţată şi în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F. Bucureşti.
Pe fondul motivelor de recurs, instanţa reţine că în conformitate cu prevederile art. 215 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ-fiscal.
Acelaşi text de lege prevede însă, prin alin. (2) că acesta dispoziţii nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ-fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, care, coroborat cu art. 215 alin. (2) din OG nr. 92/2003 ce a constituit temeiul legal al cererii reclamantei, chiar dacă nu a fost indicat textual şi prin prisma căreia a fost examinată temeinicia acesteia, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond.
Necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută şi în plan european prin Recomandarea R(89) adoptată de Consiliul de miniştri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă şi României.
Cât priveşte susţinerea recurentei, cum că nu s-a dovedit existenţa unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, trebuie observat că în mod corect prima instanţă a reţinut că motivarea reţinută în actul de control şi indicarea textelor legale incidente nu este completă şi concludentă, împrejurări care nu pot fi analizate decât sumar în acest cadru procesual, dar care sunt de natură a contura anumite suspiciuni relative ale temeiniciei acestora.
Reţinând că în privinţa condiţiei cazului bine justificat, se constată că motivarea actului de control este sumară şi neconcludentă, nu sunt indicate textele legale incidente şi în vigoare la fiecare perioadă supusă controlului, nu este definită noţiunea de activitate economică şi caracterul continuu al acesteia, precum şi iminenţa unei pagube relevante în patrimoniul persoanei fizice asupra căruia au fost instituite măsuri asiguratorii pentru o sumă de 822.309 lei, prima instanţă a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite aceste cerinţe legale, fiind necesară luarea măsurii de protecţie provizorie a suspendării executării actului administrativ contestat, până la pronunţarea instanţei de fond.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova şi A.N.A.F. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 211 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3699/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3772/2009. Contencios → |
|---|
