ICCJ. Decizia nr. 4480/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4480/2009

Dosar nr. 27244/3/2008

Şedinţa publică din 21 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX –a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.C.D. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, întrucât este nemulţumit de soluţia pe care a dat-o Comisia de rezolvare a contestaţiilor, constituită la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În motivarea cererii, reclamantul arată că, la data de 30 iunie 2008, a participat la concursul de trecere a unor agenţi de poliţie în corpul ofiţerilor la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud şi că, în urma corectării lucrării sale, a obţinut nota 6,95, iar la data de 01 iulie 2008 a depus contestaţie cu privire la modul în care i-a fost corectată lucrarea.

În plus, reclamantul susţine că a primit un răspuns prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că i-a fost respinsă contestaţia, întrucât Comisia de soluţionare a contestaţiilor a decis că punctajele pentru subiectele în cauză au fost acordate corect de către Comisia de concurs, astfel că s-a hotărât menţinerea notei de 6.95.

Prin întâmpinarea depusă la filele 20-21 dosar, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 7 din Legea nr. 218/2002.

Prin sentinţa civilă nr. 2383 din 22 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX –a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII –a contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, tribunalul a reţinut că reclamantul a contestat un act emis de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, instituţie inclusă în categoria autorităţilor publice centrale, astfel că cererile împotriva acesteia se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel.

Prin întâmpinarea depusă la filele 4-6 dosar C.A.B., pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin notele de şedinţă aflate la filele 48-49 dosar C.A.B., reclamantul şi-a precizat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat, în principal, anularea ca nelegal a concursului care a avut loc la data de 30 iunie 2008 la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud, iar în subsidiar, în urma reanalizării punctajului obţinut în cadrul concursului pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer, obligarea pârâtului să-l declare ca fiind admis şi obligarea acestuia să-l repartizeze pe postul pentru care a dat examen.

Prin notele de şedinţă depuse la fila 55 dosar, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliţiei Române, având în vedere obiectul precizat al acţiunii.

Temeiul juridic invocat de pârât în susţinerea acestei excepţii este reprezentat de art. 4 din Dispoziţia Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 1443 din 13 iunie 2008, în baza căreia a fost organizat concursul.

În plus, pârâtul a precizat că, prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud nr. S/124 din 25 iunie 2008, s-a numit comisia pentru organizarea şi desfăşurarea concursului în cauză, care, potrivit art. 5, avea atribuţia să organizeze concursul.

În concluzie, pârâtul a solicitat să se constate că atribuţiile privind organizarea concursului şi corectarea lucrărilor îi reveneau comisiei de concurs constituită la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud, iar Inspectoratul General al Poliţiei Române a soluţionat doar contestaţia formulată de reclamant împotriva rezultatului concursului.

Prin sentinţa civilă nr. 899 din 4 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII –a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea a reţinut că, din dispoziţia aflată la fila 45 din dosar emisă de Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud, rezultă că atât concursul, cât şi comisiile de concurs au fost constituite la nivelul inspectoratelor judeţene de poliţie, în cazul de faţă, la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud.

În optica instanţei de fond, calitate procesuală pasivă într-o cerere având ca obiect anularea concursului, reanalizarea punctajului, declararea reclamantului ca fiind admis la concursul organizat de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud şi repartizarea sa pe postul pentru care a dat examen, cel din cadrul Biroului Poliţiei Rurale, Siguranţă Publică, nu poate avea decât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud.

În plus, Curtea a constatat că pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române nu a avut atribuţii privind organizarea concursului şi nici nu are atribuţii privind declararea reclamantului ca admis la acest concurs şi nici pentru încadrarea sa pe postul aparţinând Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs în termen legal de către reclamant, care a solicitat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, considerând că intimata are calitate procesuală civilă, iar în subsidiar, modificarea hotărârii şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea căii de atac, recurentul susţine că, în fapt, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a stabilit, prin Dispoziţia nr. 1323 din 26 mai 2008 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliţiei Române, declanşarea activităţii de selecţie a candidaţilor pentru concursurile ce se vor desfăşura la nivelul inspectoratelor de poliţie judeţene cărora li s-au repartizat posturi în vederea trecerii unor agenţi absolvenţi de studii superioare în corpul ofiţerilor.

De asemenea, recurentul menţionează că, prin dispoziţia emisă sub nr. 1443 din 13 iunie 2008 de acelaşi intimat, s-a stabilit constituirea comisiilor centrale de concurs, a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi atribuţiile principale ale comisiei de concurs de la nivelul fiecărui inspectorat judeţean de poliţie.

În concepţia recurentului, Inspectoratul General al Poliţiei Române este instituţia care a dispus organizarea concursului, care a stabilit atribuţiile Comisiei de Concurs şi care, ulterior, a soluţionat contestaţia formulată de el şi este instituţia cu care a purtat toată corespondenţa cu privire la solicitarea de reanalizare a notei obţinute.

Un alt argument în susţinerea ideii că pârâtul are calitate procesuală pasivă vizează faptul că toate actele care au stat la baza organizării concursului, atribuţiile Comisiei de concurs au fost stabilite de Inspectoratul General al Poliţiei Române, precum şi faptul că, contestaţia formulată de către reclamant a fost soluţionată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar, recurentul a prezentat criticile pe fond.

Prin întâmpinarea de la filele 12-15 dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în situaţia în care se va trece peste excepţia invocată, respingerea acţiunii în fond.

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II –a C. proc. civ. raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Instanţa de control judiciar apreciază că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii: s-a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi s-a realizat o încadrare juridică adecvată.

După cum s-a învederat anterior, obiectul acţiunii precizate, care a fost dedus judecăţii în prezentul proces, a vizat, în principal, anularea ca nelegal a concursului care a avut loc la data de 30 iunie 2008 la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud, iar în subsidiar, în urma reanalizării punctajului obţinut în cadrul concursului pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer, obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române să-l declare ca fiind admis şi obligarea acestuia să-l repartizeze pe postul pentru care a dat examen (a se vedea notele de şedinţă aflate la filele 48-49 dosar CAB).

Aşadar, instanţa de control judiciar apreciază că reanalizarea punctajului obţinut nu se regăseşte în cadrul pretenţiilor concrete formulate la instanţa de contencios administrativ de recurentul-reclamant.

Într-adevăr, prin dispoziţia Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 1323 din 26 mai 2008 s-a stabilit metodologia generală de desfăşurare a concursului aflat în discuţie (filele 5-6 dosar recurs).

Potrivit art. 7 alin. (1) din acelaşi act administrativ, la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române au fost constituite comisii cu următoarele atribuţii:

a) elaborarea tematicii şi a bibliografiei;

b) elaborarea testelor scrise pentru verificarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor postului;

c) elaborarea baremelor de corectare a testelor scrise.

În plus, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, în vederea soluţionării contestaţiilor la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române s-au constituit comisii de soluţionare a contestaţiilor, în condiţiile prevăzute de Anexa 12 la Dispoziţia D.G.M.R.U. nr. II/960/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine prev. art. 4 din Dispoziţia Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 1443 din 13 iunie 2008, în baza căreia a fost organizat concursul: „la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi inspectoratele de poliţie judeţene, cărora li s-au repartizat posturi în vederea trecerii unor agenţi de poliţie, absolvenţi cu studii superioare, în corpul ofiţerilor, se vor constitui, prin dispoziţie a directorului general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, respectiv inspectorilor şefi, comisii de concurs, care vor avea, în principal, următoarele atribuţii:

f) prezintă candidaţilor modul de desfăşurare a concursului şi modul de completare a datelor personale pe foile de concurs şi asigură sigilarea acestora;

l) corectează / apreciază şi notează lucrările/răspunsurile candidaţilor, respectând cu stricteţe baremele stabilite conform art. 2 alin. (1) lit. d) şi prevederile Secţiunii a 3-a din Anexa nr. 12 la Dispoziţia directorului Direcţiei Management Resurse Umane din M.A.I. nr. II/960/2004;

o) afişează listele cu rezultatele finale în ordinea descrescătoare a notelor" (a se vedea fila 7 dosar recurs).

Totodată, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu (calitatea procesuală pasivă) prezintă importanţă şi Dispoziţia nr. S/124 din 25 iunie 2008 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bistriţa Năsăud (fila 45 dosar CAB).

Prin acest act administrativ anterior individualizat s-a numit comisia pentru organizarea şi desfăşurarea concursului în cauză, profil ordine publică, comisie, care – potrivit art. 5 - avea atribuţia să organizeze concursul, în conformitate cu prevederile stabilite prin dispoziţiile legale în domeniu.

Aşadar, Înalta Curte constată că atribuţiile privind organizarea concursului şi corectarea lucrărilor de concurs îi reveneau Comisiei de concurs constituită la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud şi că pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a soluţionat doar contestaţia formulată de recurentul-reclamant împotriva rezultatului concursului.

Prin urmare, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române ar fi avut calitate procesuală pasivă pentru cererea de reanalizare a punctajului (a se vedea şi filele 30-31 dosar CAB), ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, neexistând o asemenea pretenţie concretă a reclamantului.

Pe cale de consecinţă, în raport de cele expuse anterior şi de obiectul acţiunii precizate, este legală soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere argumentele juridice anterior prezentate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul R.C.D. împotriva sentinţei nr. 899 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4480/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs