ICCJ. Decizia nr. 4487/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4487/2009
Dosar nr. 390/46/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta S.M.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.D.D., solicitând anularea parţială a Ordinului nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, cu privire la includerea unităţilor amenajistice 58A, 58B, 58C, 58D, 59A, 59B, 59C, 59D, din unitatea de producţie III Căciulata, proprietatea S.M.C., în anexa referitoare la delimitarea zonei de conservare specială a Parcului Naţional C.; obligarea M.M.G.A. la repararea pagubei cauzate constând în contravaloarea masei lemnoase rezultată din doborâturii, în cuantum de 70 m3, masă lemnoasă care nu a fost ridicată din cauza interdicţiei impusă de regimul zonei de conservare specială; obligarea M.M.G.A. la repararea daunelor morale în cuantum de 38.400 lei; cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la filele 22-26 dosar fond, pârâtul M.M.D.D. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând, în principal, excepţia tardivităţii acţiunii, dar şi excepţia lipsei de interes, iar pe fond, a considerat că cererea este nefondată.
Prin sentinţa nr. 86/F-C din 04 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a avut în vedere art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată prin OG nr. 36/2002 şi HG nr. 797/2005, dar şi împrejurarea că reclamanta trebuia să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei.
În plus, Curtea a reţinut că aceeaşi parte trebuia să plătească, potrivit OG nr. 32/1995, şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În speţă, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a fost înştiinţată prin citaţie asupra acestei obligaţii, însă acţiunea nu a fost timbrată, astfel că acţiunea a fost anulată, cu luarea în considerare a art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs de către reclamantă, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În dezvoltarea căii de atac, întemeiată în drept pe disp. art. 304 şi următoarele C. proc. civ., art. 1 al Protocolului nr. 1 la C.E.D.O., Directiva 92/43/CEE, Legea nr. 554/2004, recurenta arată că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., întrucât prima instanţă, prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurenta arată că, la termenul de judecată din 04 iunie 2008, procedura de citare cu ea nu a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale, neavând cunoştinţă de măsurile dispuse de instanţă referitoare la timbrarea acţiunii.
Sub acest aspect, recurenta învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare(aflată la fila 21 dosar fond) nu are aplicată ştampila S.M.C., primirea fiind făcută de un domn I.P., care nu are o relaţie contractuală cu S.M.C. şi nu este persoana însărcinată cu primirea corespondenţei.
În concepţia recurentei, au fost încălcate normele imperative prevăzute de lege cu privire la citarea părţilor, întrucât cauza a fost soluţionată, în mod practic, cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi oficialităţii procesului civil, fără ca reclamanta să primească dispoziţia instanţei cu privire la timbrarea acţiunii, conform art. 114 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, recurenta precizează că au fost încălcate prevederile art. 85 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că reprezentantul său convenţional, dl. avocat B.I.T., a avut cunoştinţă de termenul procesului, verificând site-ul portal X, însă aceasta nu echivalează şi cu luarea la cunoştinţă a obligaţiei de plată a taxelor de timbru, obligaţie care nu se afişează pe portalul instanţelor de judecată.
În plus, cererea de amânare formulată de avocat nu acoperă viciul de procedură, deoarece, potrivit art. 89 alin. (2) C. proc. civ., numai înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, putea să aibă un asemenea efect de asanare a lipsurilor procedurale.
În opinia recurentei, instanţa era obligată să amâne judecata, faţă de disp. art. 107 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea de la filele 10-11 dosar, intimatul M.M. solicită respingerea recursului.
În principal, intimatul invocă excepţia tardivităţii declarării recursului, faţă de prevederile art. 301 C. proc. civ. Sub acest aspect, este invocat borderoul de expediere(aflat la fila 35 dosar fond), din care rezultă că, la 11 iunie2008, sentinţa a fost comunicată şi reclamantei. În plus, intimatul arată că nu au existat motive de întrerupere a termenului de recurs, iar recurenta a formulat calea de atac la 26 martie 2009.
În subsidiar, intimatul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că sentinţa a fost comunicată unei persoane din interiorul lăcaşului de cult, dar care nu are atribuţii în acest sens, această împrejurare ţinând de organizarea şi funcţionarea internă a mănăstirii.
Pe de altă parte, intimatul apreciază că instanţa a respins în mod corect cererea de amânare depusă de reprezentantul reclamantei, întrucât aceasta nu a fost dovedită, neexistând la dosar nici un document care să justifice imposibilitatea prezentării.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2009, Înalta Curte a constatat că la dosar nu există dovada comunicării sentinţei atacate către reclamantă, astfel că a apreciat recursul ca fiind formulat în termen, faţă de dispoziţiile art. 310 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului.
În primul rând, instanţa de control judiciar apreciază că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la viciul de procedură cu S.M.C. pentru termenul de la 4 iunie 2008.
După cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul anterior individualizat (fila 21 dosar fond), citaţia (cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei şi a depunerii timbrului judiciar de 0,3 lei) a fost înmânată unui funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei, după cum a menţionat agentul procedural. Persoana în cauză se numeşte I.P.(P.A.), prin urmare, un membru al S.M.C., care a semnat dovada, iar agentul procedural a arătat că este delegat, că nu există ştampilă, menţionând şi datele actului de identitate al primitorului.
În speţă, au fost respectate prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la menţiunile care trebuie să le cuprindă procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură.
Pe adeverinţa de primire a citaţiei sau pe procesul – verbal întocmit de agentul procedural nu trebuie aplicată ştampila persoanei juridice citată.
Procedând astfel, s-ar adăuga la lege, pentru că art. 100 C. proc. civ. nu prevede o asemenea obligaţie.
Pe cale de consecinţă, nu sunt încălcate prevederile art. 85 C. proc. civ., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost legal citată.
Însă, hotărârea va fi casată în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al părţii.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin sentinţa dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Acest ultim text normativ constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. De aceea, se poate susţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În speţă, instanţa de control judiciar constată că, la termenul din 4 iunie 2008, judecătorul fondului a încălcat dreptul la apărare al reclamantei.
Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
În cauză, apărătorul ales al reclamantei - avocat B.I.T. – a depus mai multe cereri de amânare a cauzei pentru imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la termen în vederea exercitării mandatului de apărător, întrucât la 4 iunie 2008 trebuia să se prezinte la Spitalul Militar în vederea unor investigaţii ce privesc o intervenţie chirurgicală, obligându-se să facă dovada imposibilităţii de apărare la termenul care va fi acordat (a se vedea cererile de la filele 27-28 şi filele 30-31 dosar fond).
De remarcat faptul că delegaţia avocatului reclamantei se afla la fila 13 dosar fond, fiind depusă odată cu acţiunea.
Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de respingere a cererii de amânare ca nedovedită este nelegală, faţă de situaţia de fapt învederată anterior şi de împrejurarea că, fiind primul termen de judecată, partea putea beneficia de amânare pentru lipsă de apărare, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca la termenul următor să se administreze proba imposibilităţii de apărare a avocatului la acel termen.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., şi art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.M.C. împotriva sentinţei nr. 86/F-C din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4485/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4489/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
