ICCJ. Decizia nr. 4479/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4479/2009
Dosar nr. 8261/2/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 10 martie 2009, pronunţată în dosarul acestei instanţe nr. 8261/2/2008, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.A.G., având ca obiect suspendarea executării, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a trei acte administrative cu nr. 1101.3/3583 din 8 octombrie 2008, emise de pârâta C.N.P.R., privind modificările aduse documentaţiei de licitaţie aferente fazei a doua a procedurii, ca şi refuzul de prelungire a perioadei de primire la clarificare; instanţa a respins totodată excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare.
În acest sens instanţa a reţinut că doar invocarea nelegalităţii unui act administrativ nu poate constitui un caz bine justificat, ci existenţa unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter abuziv al actului, a cărei suspendare se solicită, iar verificarea tuturor motivelor invocate în cererea de anulare a actului reprezintă o judecată de fond şi nu poate fi apreciată de instanţa investită cu cererea de suspendare.
S-a reţinut de asemenea că nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii unei pagube iminente, existenţa unor cheltuieli legate de pregătirea ofertei pentru licitaţie nejustificând, prin ele însele, suspendarea actului atacat.
Pe cale de consecinţă s-a concluzionat că în speţă nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.A.G. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens recurenta a susţinut că prin respingerea cererii de suspendare s-a creat pericolul iminent ca E.D.S. să fie desemnată câştigător ca urmare a unei proceduri de licitaţie viciate iar S. S.A. să piardă iremediabil dreptul de a încheia contractul.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat s-a susţinut că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile documentaţiei aferente fazei a doua a procedurii de licitaţie, precum şi pe cele ale HG nr. 925/2006 (pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr. 34/2006) şi a ignorat dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul declarat în cauză instanţa se va pronunţa cu prioritate, asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului recurentei, constatând că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 126 din Statutul profesiei de avocat care nu enumeră ştampila printre datele ce trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în contractul de asistenţă juridică.
Cu privire la recurs instanţa reţine că suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, implică îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Definiţia legală a noţiunii de caz bine justificat se regăseşte în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ şi constă în împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Pe cale de consecinţă instanţa apreciază că este întemeiată soluţia instanţei de fond în sensul că recurenta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, având în vedere că nu a indicat niciun motiv de nelegalitate vădită a actelor atacate care să vizeze un abuz evident sau o încălcare flagrantă a legii ci a expus numai o analiză în detaliu a prevederilor procedurii de licitaţie în faza a doua, dispoziţii a căror analiză este de competenţa instanţei investite cu soluţionarea fondului pricinii.
Definiţia legală a sintagmei de pagubă iminentă este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în sensul că reprezintă un prejudiciu material viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Înalta Curte reţine că nici această condiţie nu este îndeplinită în speţă întrucât recurenta nu a făcut dovada că prin efectul actelor administrative a cărei suspendare o solicită, ar fi în imposibilitate de a-şi continua activitatea dată fiind raportarea cuantumului lor la cifra ei de afaceri.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru exercitarea recursului.
Respinge recursul declarat de S.A.G. („S.") împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 8261/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4452/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4484/2009. Contencios → |
|---|
