ICCJ. Decizia nr. 4459/2009. Contencios. Despăgubire. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4459/2009
Dosar nr. 3023/1/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.V.C. a solicitat în contradictoriu cu A.N.L., obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru pagubele produse ca urmare a emiterii actului administrativ anulat prin sentinţa civilă nr. 1378 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat un contract de construire a unei locuinţe în cadrul proiectului C.H.C. organizat de pârâtă, fiind invitat ulterior să încheie un act adiţional prin care se majora preţul construcţiei. Întrucât a refuzat iniţial semnarea actului adiţional, pârâta a dispus anularea ordinului de începere a lucrărilor, situaţie care l-a obligat pe reclamantul la semnarea actului,pârâta fiind vinovată de prejudiciul produs, care constă în diferenţa de preţ prevăzută în actul adiţional.
La termenul din 9 septembrie 2008 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2213 din 9 septembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A respins acţiunea formulată de reclamantul C.V.C. în contradictoriu cu A.N.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu există o legătură de cauzabilitate între actul emis de pârâtă şi încheierea actului adiţional între reclamantă şi antreprenor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1199 din 4 martie 2009 a anulat recursul declarat de C.V.C. ca netimbrat, reţinând că recurentului i s-a pus în vedere obligaţia de a timbra cererea de recurs prin citarea sa cu această menţiune fără însă ca aceasta să onoreze această obligaţie.
Împotriva Deciziei nr. 1199 din 4 martie 2009 reclamantul a formulat contestaţie în anulare, recurentul C.V.C. solicitând anularea deciziei prin care s-a anulat ca netimbrat recursul formulat împotriva sentinţei nr. 2213 din 9 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii se arată, că prin citaţia emisă în 20 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 947/2/2008 i s-a comunicat termenul de judecată pentru data de 4 martie 2009, fără să se specifice obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru sau a timbrului judiciar, motiv pentru care a depus la dosarul cauzei actele de care a înţeles să se folosească, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Contestatorul arată că nu a avut cunoştinţă despre emiterea unei noi citaţii pentru acelaşi termen de judecată, la o dată ulterioară, când dovedeşte cu actele de călătorie în străinătate că nici el nici soţia acestuia nu se aflau pe teritoriul României.
Neavând cunoştinţă de obligaţia de plată a vreunei taxe de timbru iar prin citaţia pe care a primit-o nu i s-a comunicat că are o astfel de obligaţie, contestatorul apreciază că pot fi aplicate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. respectiv dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
În sprijinul solicitării sale, contestatorul face trimitere la Deciziile nr. 2492 din 24 iunie 2003, nr. 781/25 februarie 2004, nr. 223/2003, nr. 2222/2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că erorile de judecată referitoare la netimbrarea cererilor de recurs, reprezintă greşeli materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimata A.N.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, arătând că temeiul de drept invocat vizează greşeli de fapt, involuntare iar nu greşeli de judecată şi că în speţă nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri.
Se arată astfel că, este inadmisibil ca pe calea contestaţiei în anulare să se critice modul în care instanţa a rezolvat problema timbrării recursului.
Asupra contestaţiei în anulare se reţin următoarele:
Pentru admisibilitatea unei contestaţii în anulare speciale, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. este necesar să fie întrunită o singură cerinţă şi anume dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greşeli materiale, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului ca şi cel invocat de contestator, respectiv anularea recursului ca netimbrat, cu toate că pe citaţia primită de acesta pentru termenul de judecată nu era specificată obligarea plăţii vreunei taxe judiciare de timbru şi a timbrului.
Astfel la fila 9 în dosarul de recurs se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul contestator, la data de 24 noiembrie 2008 pentru termenul de judecată din 4 martie 2009, pentru care acesta a formulat cerere prin care a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei contestate, s-a reţinut că recursul nu a fost timbrat conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi cele ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea timbrării recursului, cu precizarea cuantumului de 19,5 lei al taxei judiciare de timbru şi de 0,15 lei timbru judiciar care trebuia depus, (fila 20).
Contestatorul nu invocă greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare sau de aplicare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural ci faptul că pentru acelaşi termen de judecată s-au emis două citaţii dintre care cea primită de acesta nu avea specificată obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru sau timbru judiciar.
Totodată, contestatorul a făcut dovada că la data când a fost emisă a doua citaţie ce purta menţiunea obligaţiei menţionate, acesta era plecat din ţară, fiind în imposibilitate de a afla de această măsură dispusă de instanţă pentru a fi în măsură să-şi apere drepturile sale procesuale, inclusiv să poată timbra recursul până la termenul de judecată din 4 martie 2009.
Constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., respectiv anularea recursului ca netimbrat, este rezultatul unei greşeli materiale, excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată, a fost admisă contestaţia, iar urmare anulării deciziei s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, cu majoritate de voturi, contestaţia în anulare formulată de C.V.C. împotriva Deciziei nr. 1199 din 4 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează hotărârea atacată şi fixează termen de judecată la 24 noiembrie 2009, cu citarea părţilor.
Cu opinia separată a d-nei L.V. în sensul respingerii contestaţiei în anulare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4456/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4479/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
