ICCJ. Decizia nr. 4532/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4532/2009
Dosar nr. 515/2/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.V., HG, G.A. şi G.E. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. a obligat pârâtul să stabilească o dată de depunere de către reclamante a cererilor de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.
Totodată, a respins plata daunelor morale şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
În cauza de faţă nu este statuat un termen în care autoritatea pârâtă să proceseze cererile formulate de reclamanţi pentru redobândirea cetăţeniei ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată comisiei pentru cetăţenie motiv pentru care aceştia sunt în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991 lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din legea menţionată.
A constatat instanţa că „termenul rezonabil" înseamnă cel mult 6 luni de la data primei cereri trimise prin scrisoare recomandată, termen care în speţă este împlinit.
Concluzionând, instanţa de fond, a reţinut, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale în cuantum de 300 lei că cererea este nefondată având în vedere dispoziţiile art. 998 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A.E., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a arătat că răspunsul comunicat intimatelor-reclamante nu încorporează un refuz şi cu atât mai mult nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat, reluându-se în argumentarea acestei afirmaţii explicaţiile date şi în faţa instanţei de fond şi care sunt legate de numărul mare de cereri de redobândire a cetăţeniei române, de modul în care sunt acestea procesate şi nu în ultimul rând de faptul că această activitate se desfăşoară de autorităţile administrative române pe teritoriul altui stat, respectiv Republica Moldova.
În opinia recurentului simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezelor la care se referă legiuitorul în definiţia dată „refuzului nejustificat" prin art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi nu poate conduce la concluzia lipsirii de efecte juridice a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
Totodată, s-a apreciat că în mod greşit, instanţa s-a substituit puterii executive în stabilirea unui termen scurt de primire a cererilor în discuţie, iar trimiterea la sintagma „termen rezonabil" cuprinsă în C.E.D.O., fără a fi inoportună, nu este însă pertinentă atâta vreme cât în jurisprudenţa Curţii Europene a fost decantată durata acestui termen rezonabil, stabilindu-se în mod evident că evaluarea se face în raport de specificul fiecărui caz în parte.
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate mai înainte şi din perspectiva normelorlegale incidente în materia dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, cu consecinţa modificării sentinţei atacate şi a respingerii ca neîntemeiată a acţiunii promovate de intimatele-reclamante, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în luna noiembrie 2008 reclamantele au adresat Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău scrisori de intenţie în vederea redobândirii cetăţeniei române conform Legii nr. 21/1991 (filele 4,5,6 dosar fond), iar în lipsa unui răspuns – invitaţie din partea autorităţii administrative competente în vederea înregistrării cererilor lor, la data de 20 ianuarie 2009 cu formulat cerere de chemare în judecată a M.A.E.
În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamante prin împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea cererilor.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat cănoţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).
Este de notorietate că Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, cum greşit a reţinut judecătorul fondului.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Împrejurarea că instanţa supremă a pronunţat atât soluţii de admitere cât şi de respingere a cererilor similare celei de faţă, este tocmai consecinţa modului de evaluare a termenului rezonabil funcţie de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1411 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4235/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5041/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
